scris de: RottenKidacloseAutor: RottenKida Nume:
Email: kida@rottenkid.org
Site: Fugi si fa-i o vizita
About: Mesaje scrise de RottenKida (302) in: Ganduri

Zi de zi ma confrunt cu intrebarea asta atunci cand ascult lumea din jur, colegi de scoala si oricine de prin anturaj, sunt chiar putine exceptiile. Stand de vorba cu uni imi pierd rabdarea, mi se pare ca tot ce povestesc e absurd, vad totul cu totul diferit si asta a devenit o intrebare chinuitoare “sunt altfel? sunt ciudata?” M-am obisnuit sa nu mai dau de inteles cand comportamentul unora ma irita, dar mi se pare extrem de obositor sa vad 19 insi in sala cu mine si din care mereu sunt cel putin 2 care ma irita, nu intotdeaua aceleasi persoane. Ma intreb cum stiu toti sa se bucure atata de niste glume pentru urechile mele parca seci, nu inteleg de ce gandesc mereu cu capul altora si redau vorbele altora, parca s-ar copia intre ei. Uneori stau si ascult personajul principal, sau personajele principale din fiecare discutie in grup. Cei din mijloc fac orice sa ramana in centrul atentiei si parca discutia isi pierde subiectul real si se bazeaza pe un alt subiect pe care toti il simt, toti il inteleg, dar nu il constietizeaza, si anume concurenta “cine atrage atentia mai tare”. Deseori am impresia ca vorbesc fara sa stea sa isi socoteasca cuvintele, le lasa pur si simplu sa curga pe gura si prin asta parca simt ei o descarcare sau o bucurie, nu inteleg. Stateam de 3 zile cu o colega de vorba si ea spunea ca nu are chef de Volley la sport. Eu i-am spus ca Volley mi se pare cel mai misto sport de minge si ca dupa innot ar putea fi un sport favorit. Ea de indata ce a receptionat parerea mea, si-a resocotit parerea ei negativa despre Volley si a inceput sa ii gaseasca partile pozitive, sau sa zic asa a ajuns sa topaie prin sala de fericire ca jucam Volley. Pe la sfarsitul primei ore antrenoru a propus un fotbal. Colega respectiva 2 zile inainte imi povestea cat ii place de mult sa joace fotbal cu baietii pe afara, si dupa ce imi exprim eu parerea de rau despre ideea profesorului de a ma pune sa alerg dupa o minge de fotbal si sa-mi fac vanatai, auzeam parca cea mai mare dusmanca a fotbalului, o iubitoare de Volley si de orice altceva. Haotic, asa se intampla mereu, nu doar cu mine, in orice discutie dintre ei unu apare cu o idee cat se poate de stupida doar ca sa atraga publicul, urmatori 5 trebe sa fie deacord si sa gaseasca argumente cat mai amuzante si interesante si sa schiteze parca gesturi inainte sa vorbeasca, parca o coada de asteptare invizibila sau mai stiu. Normal ca incep sa faca misto unu de altu, care scoate cea mai misto perla? Si pe la sfarsit ajung ultimi spectatori care nu isi mai gasesc un rol important decat printre rolulile negative, si uite ca se formeaza 2 triburi. Gata! subiect de ras pentru toata ziua, si actiunea se tot repeta. Cand aud toate impresiile si vorbele care parca sunt pura fictiune sau vise care se prezinta ca realizate, si ma uit la una care incearca sa ia rolul unei femei mature vorbind despre tot felu de lucruri pe care poate le aud pe acasa in discutiile dintre mama si tata si incearca sa le ia rolul. Azi o tipa de 17 ani le explica la 2 colegi de ai mei de 20 de ani ca “barbatii” din scoala sunt niste copii si nu are ce face cu ei, a tinut o predica de 15minute legat de subiect si stateam si ascultam cat se poate de mirata cum povesteste din niste vorbe care sigur le-a auzit pe undeva de la cineva care le-a gandit si chiar a ajuns la concluzia aia. 20 de minute mai tarziu au invartit-o pe fata pana s-a pus sa le descrie relatiile ei sexuale cu prietenul ei, marimea penisului si tot felu de idiotenii adunate pe moment de imi era mie rusine cand incercam sa imi imaginez ca as fi spus eu toate alea. Altele 2 explicau ca fosti lor iubiti au devenit poponari dupa ce s-au despatit de ei. Si uite asa trece o zi de scoala si lumea nu se mai opreste din ras, iar eu la un moment dat obosesc si ma retrag pe o banca tolanita cu ochii la soare si tigara in bot si savurez o pauza de 15 minute parca ignorand galagia din jur. Tot ma mai trezesc cu cate o intrebare gen “e ceva?” sau cate un repros gen “esti o ignoranta, increzuta, aroganta s.a.m.d”. Normal, daca prietenii se copiaza si se unesc, atunci dusmanii trebe sa se contrazica si sa se indeparteze. Ieri ma certasem cu colega de care va spuneam mai sus ca am facut-o Volleybalista. De azi incepand tot ce faceam eu era pentru ea absolut anormal si inuman si imposibil si cats e poate de naspa. Daca eu stateam in prima banca ea statea in ultima, daca eu spuneam ca in marketing banii nu au nici o valoare sunt doar mai usor de tinut in buzunar, ea spunea ca banii sunt totul si ca poti face orice cu ei, si ii demonstram ca n-are dreptate se simtea atacata si jignita, daca ma zbucnea rasul ea plangea ca sunt o nesimtita, si acum stau si ma gandesc daca nu cumva sunt eu putin ciudata? Poate ca problema defapt sunt eu, pentru ca nu stiu sa zambesc si mi-e lene sa ma implic in discutiile dintre ei ? Ramane o intrebare deschisa.. poate daca nu mi-ar fi atata de indiferent ce miros las in spate.. poate ca sunt facuta sa stau in spate si sa-i am pe toti in privire, decat sa stau in fata si sa ma aiba ei pe mine. Poate ca imi place sa glumesc dar stiu sa fac asta altfel? Sau poate sunt prea pretentioasa ca sa ma inteleg cu o clasa intreaga si mereu trebuie sa ma inteleg doar cu 3-4? … Intrebarea tot nelamurita va ramane.