Suflet lipsa
EL: “Pucea nu plange , doar sti ca asa e situatia , lasa ca ne vedem weekend-ul viitor”
EA: “Te iubesc ! ”
EL: “Si eu pe tine dar nu mai fi trista , o sa fie bine mai ai doar putina rabdare , a trecut un an nu te-ai obisnuit inca cu situatia asta ?”
EA: “Poate este prea putin 1 an.”
EL: “Lasa ca o sa fie bine , trece repede saptamana asta…”
O discutie in care cu greu am putut sa-mi ascund tristetea si durerea care avea sa o lase despartirea , au fost doua saptamani in care am stat impreuna , 2 saptamani in care fiecare dimineata era mai frumoasa si 2 saptamani in care problemele nu au contat .Astazi s-a intampalt ceva foarte ciudat si ma refer aici la un sentiment pe care nu l-am mai avut de mult si anume ca odata cu ea parca imi pleaca tot sufletul chiar daca stiu ca cel tarziu vineri o sa ne vedem iar parca totusi ceva lipseste , peisajul este incomplet , lipseste o voce , o atingere , o strangere in brate si acel sarut care in 2 saptamani era vesnic pe langa mine.
Nu mai vreau sa fie asa , vreau ca lucrurile sa se schimbe si “EA” sa fie tot timpul langa mine , oare cer prea mult ?! Oare chiar atat de curva este viata incat ni-se ofera lucruri bune cu portia si destul de rar in asa fel incat sa ne bucuram de fiecare clipa frumoasa ?
Am pierdut ideea , nu mai am chef sa scriu nimic , nu mai vreau sa plictisesc pe nimeni nu vreau blog , nu vreau sa veniti voi si sa-l cititi ,o vreau doar pe “EA”!
Eu te iubesc cum n-am iubit pe nimeni,
tu stralucesti in viata mea precum o stea,
si inima mea bate pentru tine,
nici moartea n-ar putea de langa mine sa te ia.