Baba la 19 ani
Ma trezesc in fiecare dimineata cu aceeasi scarba, si adorm in fiecare seara gandindu-ma ca n-am facut toata ziua nimic folositor si ca puteam macar sa ma odihnesc mai mult. Imi propun in fiecare seara sa fac mii de lucruri in ziua urmatoare, si daca reusesc sa fac sfertul e bine. Stau si astept ca timpul sa le rezolve pe toate parca cu o fata acra privind viata ca pe o sluga subordonata. Ma gandesc la cei ce stiu si sunt puternici, la cei ce intr-o zi invart globul la 360°, la cei care isi iubesc viata si meseria si parca ii admir pentru forta lor de lupta. De fiecare data cand imi propun sa fac curat ma apuca toate baiurile gen stomac, cap s.a.m.d. dupa care imi reprosez ca am mai pierdut o zi din viata asteptand ziua urmatoare. Sunt vesnic nemultumita si parca incapabila sa schimb ceva. Stiu ca am de invatat multe si ca maine ma voi simti urat daca nu le invat, dar imi gasesc motive gen “e timpul sa fumez o tigara” sa mai aman problemele. Uneori sunt atata de multe incat simt cum ma obosesc singura gandindu-ma la ele, si parca toate astea ma intereseaza atata de putin incat nu imi vine sa misc un deget pentru ele. As vrea sa ma bucur, caut sa fac lucruri care inainte mereu ma inveseleau si pur si simplu nu imi vine. Acu un an sau doi cand auzeam de strand sau shopping parca mi-ar fi zambit un inger asa ma bucuram, acu parca toate astea au devenit o problema pe capul meu. In ultimu timp am nevoie de 14ore de somn zilnic ca sa ma simt odihnita, problema e ca nu am atata timp. Parca simplu fapt ca ma trezesc in fiecare dimineata si ajung la scoala deja este un lucru mare si astept ca lumea sa ma laude pentru acest efort. De ceva timp lumea imi spune ca am “un zambet fortat”, dar cum se zambeste natural?
Imbatranesc ?
