Daca totusi s-a stabilit si ziua in care se vor face alegeri ca sa vada PSD-ul cum o ia in gura hai sa ascultam totusi o melodie :
Raspunsul e evident, DA.
De ce? Ca sa se nasca altii.
De ce?
Ca sa moara si ei.
Atat, si nimic mai mult.
Uneori simt ca realitatea din zilele mele e prea rea ca sa o mai bag in seama, ca sa o mai inteleg. A trecut o bucata grea de vreme in care n-am incetat sa imi chinui gandurile cu intrebari fara sfarsit, sa gasesc zilnic alte raspunsuri in functie de starea mea sufleteasca. Ma simteam inchisa, prinsa in lumina intunericului, unde tot ce e luminat e din lumea viselor si tot ce e intunecat e din realitatea mea. Am inceput sa ma transform, nu ma mai simteam vie, ma simteam ca un obiect plasat intr-un spatiu larg cu 4 colturi din care 1 era coltul meu. Ma potriveam perfect cu decorul din jur, eram singurul personaj din actiunea filmului lipsit de importanta si astfel de personaje principale. Situatia mea era perfecta. Aveam lumea sub control, acel spatiu fiind lumea mea. O lume in care ochii sunt prea inutili si intunericul invinge, o lume in care lumina era ascunsa in mintea mea, si acel negru fara margini pe care il vedeam cu ochii deschisi parca ma inghesuia si mai tare in coltul meu. Frica de bratele lui, de ochii lui inspaimantatori, de puterea lui care facea din mine un obiect neputincios ma depresiona. Orice om atunci cand durerea e prea mare sau frica sau problema e prea mare, trece de limita aia de stress si de capacitatea lui de a intelege si a baga in seama decorul si apare in fata lumii ca un indiferent care incearca sa isi construiasca o lume unica a sa, in care isi alege singur raspunsurile. Am petrecut suficient timp singura cu intunericul, dar niciodata nu am fost inchisa, am fost mereu libera sa ma ridic si sa plec. Aveam mereu multe usi in jurul meu, dar niciodata forta de a ma ridica si a incerca o usa. Fiecare usa ducea altundeva, intr-o lume schimbata in ceva nou. Intunericul era frica mea, eram prizoniera lui.
Niciodata nu am stiut sa aleg, niciodata nu mi-au placut schimbarile, pentru ca niciodata n-am stiut exact ce inseamna acea schimbare. O alegere putea sa-mi ofere totul dar si nimicul. Imi iubeam trecutul, amintirile, parintii si prietenii, esecurile si reusitele, dar imi era frica de noutati. As fi vrut sa fi putut controla lumea dinainte sa ma invinga intunericul si sa ma lege frica de-un colt, dar poate as fi vrut eu multe. Timpul uneori dansa cu mine, dar uneori mergea doar dupa ritmul lui. Eu totusi eram prinsa intr-un colt, si usile au disparut incet, una cate una. Am amanat sa iau o decizie, oare exista una corecta? Am asteptat pana cand timpul s-a intors sa ma invite la dans, de data asta dupa ritmul lui. El mi-a deschis singura usa ce-a mai ramas, apoi s-a aplecat zambind si mi-a facut semn sa ies. Usa a dus spre un cimitir, iar eu plangeam fara sa realizez situatia. Ma consolam cu o tigara si ma intrebam in gand ce face mama de mancare. Prea tarziu mi-am dat seama ca nu voi mai manca nimic, ca sa mai am timp sa schimb situatia.
Am telefoun cu multi pixeliiiii mahhh.. 2 pixeliiii, is cool mah mancatzash 
Poa se enerveaza mah si taicamio ala si vine cu jeepu bree …
Nea Huidu de la TV.. mai da cum 17 -18 ani? ..tu ai 17 si conduci? 
Mini Minune!
atz` dath mahh pha pro tieve mah?
Intr-un final am realizat ca trafic.ro e de cacat , in concluzie m-am gandit sa-l scot , oricum nu prea aveam nevoie de el pentru ca dupa cum ziceam nu ma intereseaza traficul … So sa incepem campania un blog curat o natiune curata 
140×200+ anexa. posibilitati sporite de tuning. performante sexuale de invidiat. relaxare ca la mama acasa. culoare neglijabila. sonorizare de ultima generatie. pret atractiv.
E simplu nihasa isi vinde patul , pentru cei care nu stiu acest pat este echivalentul Maybach-ului lui Gigi Becali , in concluzie faceti o afacere foarte buna daca-l cumparati .
Mai multe info aici
