Cuvintele
De ce atunci cand spun “mi-e foame” toata lumea intelege ce simt dar atunci cand incerc sa explic o stare nimeni nu ma intelege? Putem explica exact orice inafara de simturi si sentimente si inca ceva, de ce nu putem explica iubirea? Nu exista o foaie pe care sa incapa? Sunt prea multe cuvinte? Se gaseste cate o explicatie ptr acel sentiment aproape in orice domeniu si exemplu sau imagine sau gand. Totusi niciodata nu o sa o putem defini exact si asta poate ptr ca iubirea nu se masoara in nici o unitate si nici macar in cuvinte oricat ai scrie de mult si de frumos. Poate ca m-am scufundat prea tare in cuvinte incercand mereu sa descriu fiecare detaliu foarte clar si devin stresanta. Oricat as incerca sa evit intrebarea “de ce?” niciodata nu o sa pot sa ma exprim destul de clar sa nu imi poata pune cineva acea intrebare. Ce idiotenie, uneori as vrea sa le permit unora sa imi citeasca gandurile si sa-mi simta starea pe care o am in acele momente. In momentu de fata cuvintele mi se par stresante, neclare si niciodata sincere, parca ne-ar ascunde pe toti sub o masca, parca niciodata nu vom putea face destula scoala sa fim noi una cu ceea ce spunem. Cat de simplu ar fi sa ne auzim gandurile, cate pacate am sterge de pe lista fiecarui suflet? Sau.. poate ca si gandurile mai gresesc si mint, dar daca ne-am putea citi sufletele? ..sau nu stiu, daca ne-am putea pune uneori in pielea altora? Pana la urma chiar daca optic arata altfel suntem doar umbra cuvintelor noastre.
Oare exista o propozitie pe o limba, in lumea cuiva, care sa fie perfect adevarata?
