Stiati ca articulatile mele pot fi folosite si in weekend? Ei bine eu nu am stiut pana aseara cand “EA” a reusit sa ma scoata din barlog , de pe linistitul asternut care parca urla de placere in momentul in care telecomanda de la TV si cea de la DVD il ating , covorul care atunci cand pica un ambalaj canta o balada nemaipomenita.
Era seara , iar DVD-ul se bucura sa invarta un CD cu un film oare care cand deodata este intrerupt de voacea “EI” care spune:
Dupa film iesim sa ne plimbam un pic?
Aproape lovit de durerea din cauza suferintei dvd-ului care plange ca nu a fost bagat in seama pentru o clipa ii raspund:
Bine , lasa-ma in pace.
Se asterne iar linistea , dvd-ul incepe sa zambeasca si continua constincios joaca lui cu cd-ul pana intr-un final cand nu mai avea ce sa invarta si inevitabilul s-a produs, a trebuit sa ma ridic si sa ma pregatesc de plimbari. Dupa ce am atacat cu toate strambaturile din nas pe care le cunosteam de la stramosii mei samani am fost infrans si a trebuit sa imi folosesc picioarele pe o distanta mai lunga decat cea de la camera in baie sau in bucatarie plus inapoi in pat.
Am mers , ne-am plimbat , parca timpul nu mai trecea odata sa ajung inapoi in pat unde coana Lenea ma astepta sa ma futarece tare de tot si unde DVD-ul astepta cu laser-ul la gura sa-i dau un alt cd cu care sa se joace. “EA” ca de obicei ma chinuie si mai tare, ma plimba si ma plimba si daca nu v-am zis iar ma plimba pana cand ajungem intr-un parc. GATA !!! Pana aici ! Da cine e masculul alfa in familia asta , cum indrazneste “EA” sa ma scoata pe mine din casa si sa-mi lase prietenii sa planga dupa mine , sa incepem revolutia , dupa ce latram unu la altu bine de tot ne revenim si ne aducem aminte ca avem vreo 60 de ani pana la 80 cand o sa fim niste pensionarii cu sanii si respectiv pula fleoscaite de vreme si ca ar fi frumos sa ne aducem aminte cum e sa-ti misti muschii pentru a schita un zambet.
3….2…..1…………..boooom
A inceput atacul cu frunze si iarba , eram ca niste copii idioti la care noroc ca era prea noapte ca lumea sa fie pe strada ca sigur se uitau ca la filmele cu prosti si radeau si cu curul de ce ne poate capul … “EA” si-a luat rolul lui Black Beauty si s-a indopat cu atata iarba ca pana si … dupa bluza avea ascunsa chestia aia verde .
P.S. In timpul razboiului nu se pot face poze mai clare
Am avut ocazia ca vineri intr-un moment de activitate suprema (faceam cu colegul curat in arhiva) sa dau , printre sute de metrii de cabluri fie ele de retea , telefon , alimentare , VGA s.a.m.d , de un laptop de pe vremea lui Stefan cel Mare. Arata cam cat geanta cu care plec in fiecare weekend la “EA” doar ca nu avea roti , colegul meu fiind mai interesat decat mine ( eu m-am multumit doar uitandu-ma la el de pe raft , fara sa-l iau sa fac teste) l-a luat in birou si a inceput sa se joace sa vada daca functioneaza , mare ne-a fost uimirea cand s-a aprins si ne cerea cu jind o discheta cu oare ce OS. Ia priviti minunatia antica:
Azi dimineata, pe drum spre scoala in autobus, m-am asezat in coltu meu ascuns in fundu autobusului cu temele in brate. La un moment dat au urcat 4fete care nu se cunosteau intre ele. Una era o pustoaica, silueta si draguta la fata. Era foarte atenta la mersul si hainele ei, era mult prea controlata ca sa mai aiba acel farmec ascuns. A 2a era o tipa obisnuita, fara ultimele toale nou aparute in magazin care sa ii scoata formele in evidenta. Am putea spune ca se ascundea dupa haine ca dupa un zid, ignora lumea din jurul ei si privea in gol. A 3a era o gagica cam de varsta mea, grasa si ultra cul stilata. Blugi extrem de stramti, o caciula intoarsa si codita intr-o parte. Tipa parca analiza oamenii din jurul ei si se uita la celalalte 3 cu invidie. Cea de-a patra era o tipa foarte misto la aspect si imbracata potrivit. Era foarte evident ca ii ia cateva ore sa isi aleaga hainele potrivite dar totusi arata oarecum ca e sigura pe ea si comoda iar gandurile ii erau cu totul altundeva decat la aspectul ei.
Imi place uneori sa stau undeva ascunsa si sa am lumea intreaga in privire. Prefer sa ii urmaresc eu pe ei decat sa fiu eu urmarita. Vorba dinainte m-a prins tare cand am citit si eu “Mara” intr-a 8a . Totusi, ceea ce vroiam sa spun de mai sus ar fi ca.. de mult, tare de mult timp am observat si cred ca ati observat si voi ca nu toate fetele 90-60-90 sunt frumoase. Unele au cativa centimetri in plus sau chiar minus si totusi un stil de a exprima diverse sentimente care le ofera un farmec de neinvins. Inainte, cand eram inca la fosta scoala, ma innebunea gandu asta. De ce tipa aia care se imbraca foarte simplu chiar banal, e poate chiar putin plinuta, imi e mai simpatica, parca mai frumoasa decat colega ei care cheltuie un salariu intreg pe cosmetice, haine si sali de fitness? De abia acum am inteles, caracterul si felul de a fi a fiecaruia face 80% din aspect. Unele sunt atente si traiesc in prezent, iar altele traiesc intr-o lume ascunsa si se controleaza parca la fiecare miscare, nu zambesc sa nu cumva sa se vada un mic defect pe la dintisori si alte chestii. Okay.. trebuie sa recunoastem, mai exista si categoria uratelor nespalate.. dar despre ele nu era vorba.
Cred ca asta asa e si la baieti. Un baiat misto e unu care are un stil unic de a vorbi si de a se exprima, de a cere sau de a se misca. Degeaba milioane investite in haine, uni totusi raman ceva de genu “ciudati” in scoala desi in mintea lor acele haine ar trebui sa ii cucereasca pe tovarasi…
Blogvertising: Link-ul de astazi sponsorizat de MarketOnline.ro este CONGELATOR
In februarie cand am deschis blog-ul am inceput cu hosting pe Evonet loc nu prea placut dar era gratis intr-o perioada de colaps financiar , la putin timp am dat de Blogoree si in acelasi timp am dat de Sorel Mihai (da da da Tehnic NET) care avea o oferta de a hosta blog-uri la inceput de drum , uite cum ca au trecut 7 luni si eu tot pe capul la saracul baiat am ramas. Intr-un moment de meditatie m-am hotarat sa iau host , in concluzie din data de 25 septembrie RottenKid(a)’s Blog si .bloguletz se vor muta in casa noua (.bloguletz o sa primeasca si un nume al lui , dar vom ramane impreuna :p.
Va spun asta pentru ca nu vreau sa se sperie nimeni , sa ma sune , sa-mi dea mail saptamana viitoare si sa ma intrebe daca a murit blogu’ , daca i-am dat foc sau daca l-am vandut la REMAT.
P.S. Multumesc mult Sorel Mihai pentru gazduire , suport si toate cele .
Nici de data asta nu cred ca as putea spune de pe acuma cum o sa inchei subiectul, ptr ca nu stiu daca povestea va avea un final fericit sau trist, pot doar sa banuiesc. V-am povestit cateva randuri mai jos de o pustoaica care a crezut ca va ajunge nevasta de medic. Ehm.. sa vezi shusta faina:
Vineri, a fost ceva show la scoala, concerte si chestii de genu, cica am deschis noua curte a scolii (a fost renovata.. apropo, o sa va mai pun niste imagini legat de asta ). Faza beton a fost ca tipa prezentata a asteptat cu nerabdare sa ajunga domnu doctor sa aiba cu cine dansa. Tipu pe la 22:00 a dat mesaj “nu pot sa vin, imi pare rau”. Fata totusi nu si-a pierdut chefu, dar a inceput sa isi faca ganduri. In weekend domnu doctor a venit si a invitat-o la el acasa, i-a cumparat inghetata si un ursulet de plus. Tipa s-a aruncat repede in pat cu el. Dimineata fata s-a gandit sa faca un mic dejun si asa s-a pornit in excursie prin casa. Primele chestii care i-au scapat seara trecuta au fost.. mobila, mult rosu.. asa mai parca aranjata de o femeie. O camera micuta cu un patut de bebe si carucior.. o fi a vecinei. In bucatarie biberoane si alte bebe-chestii, iar cand sa se intoarca in dormitor, zareste pe noptiera lui o poza cu o femeie si un copilas. Poza era intoarsa, de parca ar fi cazut. Nervoasa fata il trezeste pe nea medicu si intreaba parca putin nervoasa ” cine sunt cei din poza? ” .. la care D-nu chirurg raspunde: “Nevasta-mea si fetita mea” ..da verigheta unde ti-era data trecuta? .. In buzunar, nu o port la munca! Incepe ea si plange in timp ce isi aduna bagajelele si se pregateste sa atace usa, la care D-nu medic ii spune “De ce te deranjeaza asta? ..Nu e normal la 28?”
Fantastic.. ce oameni, ce medici si ce pustoaice……………………
Precious moments…NOT !!! Intr-un post mai jos protejat cu parola cineva isi plangea de mila.Plangea pentru durerea care i-a sarit in brate si plangea dupa ceea ce isi aduce aminte. Nu de putine ori se intampla sa fi lovit de lucruri la care te asteptai cel mai putin (cat de des va pocnit televizorul , cuptorul cu microunde sau link-ul de la blogvertising?) dar si in momentele in care se face impactul parca tot ceea ce e in tine se rupe.Ajungi in momentul in care tragi linie si te gandesti la ce ai gresit , ce ai fi putut sa faci mai bine , ce regreti , ce poti face mai bine in continuare. De multe ori te intrebi cum sa te ridici si sa mergi mai departe , de multe ori strigi disperat dupa mana aceea care undeva este intinsa dar nu poti sa o prinzi. Alti oameni vad lumini si aud voci care le indeamna sa nu mearga spre lumina (cred ca ati vazut si voi filmul ala :p.
Oare de ce nu pot sa scriu ceva fara ca pe undeva sa imi vina in minte un strop de ironie , de ce nu pot sa ma plang pe cat as vrea , de ce v-as lua acum pe astia care cititi la 11 m pentru ca ma judecati fara sa ma cunoasteti , de ce am impresia ca tot ceea ce fac e prost…oare chiar e? Indiferent de cat de mult ma chinui sa fac ceva bun nu-mi iese , cineva din jurul meu la un anumit moment va fi trist. De ce oare nu m-as ascunde de voi toti si sa stau acolo eu cu mine si mai ales cu gandurile mele , care nu merita impartite cu nimeni sau adesea nu-si au locul in gandurile altora.
Iar am scris o propozitie la care i-am dat cu drag un mare delete pentru ca puteam sa o pun in categoria “Aberatia zilei” , stau si citesc blog-uri stau si sterg fisiere de pe FTP (un folder cu vreo 10.000 de fisiere care habar n-am de unde au aparut) , stau si-mi aduc aminte de lucruri la care zambeam , lucruri la care ma bucuram dar mai ales ma bucuram impreuna cu “EA”. Unde sunt oare momentele alea ? De ce nu mai poate sa fie inca odata 16 martie si sa fim in 2006 , de ce nu e rahatul ala de labrador negru langa mine , de ce nu e ea ascunsa prin bucatarie incercand sa gaseasca lucurile de care are nevoie iar Katja le are ascunse bine. Unde-s oare vremurile cand cautam centi ca sa ne ajunga sa luam o punga de cartofi ca sa avem ce manca pentru ca in alte 4 zile ne-am rupt in figuri si ne-am dus pe unde am vrut. Unde e oare Grigore tolanit pe colegii lui de raft care imi face cu ochiul si imi sopteste “Vezi ca “EI” i-ar placea sa ma aiba”.
The Good, the Bad and the Ugly un film antic dar genial , l-am vazut sambata seara si mi-am schimbat total parerea despre filmele vechi. Clint Eastwood a facut un rol de zile mari , si abia astept sa mai pun mana pe asa capodopere. Va las cu o parere smechera data de Cinemagia
Sinopsis
Cel Bun, cel rãu, cel urât, scris de Agenore Incrocci, Furio Scarpelli, Luciano Vincenzoni si Sergio Leone este cel de-al treilea si ultimul film western din trilogia spaghetti a lui Clint Eastwood.
Regizorul Sergio Leone înlocuieste crezul puritan al dreptãtii, atât de arhicunoscut în orice western Hollywood, cu un punct de vedere cinic si prãfuit asupra mortii si moralitãtii, exemplificat de un grup de banditi fãrã scrupule care se vor întrece în a descoperi o comoarã îngropatã într-un mormânt fãrã nume.
Lui Clint Eastwood, evident (si nu tocmai) “Cel Bun”, si iremediabilului (dar cu unele dubii) “Cel Rãu” Lee Van Cleef, li se alãturã un adevãrat veteran al westernului, Eli Wallach, cu sigurantã (sau poate nu) “Cel Urât”.
Intriga complexã, presãratã din belsug cu trãdãri si dueluri sângeroase, îsi croieste drum prin Rãzboiul Civil American, pentru a se sfârsi într-un veritabil dans al mortii.
Fãrã îndoialã, cel mai important western italian, acest clasic al anului 1966 aduce cu sine si o coloanã sonorã inegalabilã, semnatã de Ennio Morricone.
Un film care nu ar trebui in ruptul capului sa lipseasca din colectia ta!
.
, colegul meu fiind mai interesat decat mine ( eu m-am multumit doar uitandu-ma la el de pe raft , fara sa-l iau sa fac teste) l-a luat in birou si a inceput sa se joace sa vada daca functioneaza , mare ne-a fost uimirea cand s-a aprins 
si ne cerea cu jind o discheta cu oare ce OS. Ia priviti minunatia antica: 
.
). Faza beton a fost ca tipa prezentata a asteptat cu nerabdare sa ajunga domnu doctor sa aiba cu cine dansa. Tipu pe la 22:00 a dat mesaj “nu pot sa vin, imi pare rau”. Fata totusi nu si-a pierdut chefu, dar a inceput sa isi faca ganduri. In weekend domnu doctor a venit si a invitat-o la el acasa, i-a cumparat inghetata si un ursulet de plus. Tipa s-a aruncat repede in pat cu el. Dimineata fata s-a gandit sa faca un mic dejun si asa s-a pornit in excursie prin casa. Primele chestii care i-au scapat seara trecuta au fost.. mobila, mult rosu.. asa mai parca aranjata de o femeie. O camera micuta cu un patut de bebe si carucior.. o fi a vecinei. In bucatarie biberoane si alte bebe-chestii, iar cand sa se intoarca in dormitor, zareste pe noptiera lui o poza cu o femeie si un copilas. Poza era intoarsa, de parca ar fi cazut. Nervoasa fata il trezeste pe nea medicu si intreaba parca putin nervoasa ” cine sunt cei din poza? ” .. la care D-nu chirurg raspunde: “Nevasta-mea si fetita mea” ..da verigheta unde ti-era data trecuta? .. In buzunar, nu o port la munca! Incepe ea si plange in timp ce isi aduna bagajelele si se pregateste sa atace usa, la care D-nu medic ii spune “De ce te deranjeaza asta? ..Nu e normal la 28?”
