La kermis in Weert
Saptamana trecuta marti mi-am adunat bagajelele si m-am mutat in Olanda pentru cateva zile, unde lumea toata parca s-a adunat in oras si sarbea Kermis-ul. Totul parca a capatat acelasi decor ca si zilele orasului Satu-Mare doar ca putin mai putina lume si mai multe atractii, ah da.. si lipseau concertele. N-au lipsit nici ringhispirele, sau cum le zice mai prin sudul tarii la aparatele care te invart peste cap, nici joacele de noroc si nici muzica sau mancarea buna, deci ocazii destule sa cheltuim bani si n-am ezitat nici o clipa sa scoatem si ultimu cent din buzunar 
. Atractia cea mai mare a fost faza cu ursuletii si cu furculita aia de bagi 0,50€ si te chinui sa-i scoti iar jucaria cea mai scumpa a fost cea cu banutii unde am bagat cam 50€ si am scos un ursulet de plus care a costat 25 000 de puncte . La ringhispire ne-a fost cam mura sa ne dam. De cand am vazut in Satu-Mare de zilele orasului cum un copil de 13ani s-a sfarmat intr-o jucarie de genu am ramas cu teama la faze de genu si mai ales la astea care se tot muta, se desfac si se monteaza la loc in fiecare saptamana, pana la urma suntem oameni si oricand ni se poate intampla sa uitam un surub. Ne-am dat pe ceva roata care se mijca, ca un leagan si intre timp se si invartea. E jucaria mea favorita doar ca.. scaunul meu cam sarea si scartaia, se cam misca si lasa impresia ca bause un redbull inainte si mai ca ii ies aripile s-o ia la zbor. “EL” statea si tremura langa mine, doar ca nu prea arata si incerca sa ma calmeze.. din nervi, in timp ce eu ma tineam cu picioarele de sub scaun sa nu las toata greutatea pe centura. Parca toata jucaria era o minune instabila care tremura cu tot cu suport si daca te uitai de jos vedeai cum picioarele leaganului se indoaie atunci cand prinde viteza. Am ajuns la concluzia ca e mai bine sa ne investim energia in chestii mai creative si am trecut iar la banuti si la castigat ursuleti. Cel mai dulce plush e o vacuta 
cu caciula intoarsa si mult lapte si cu inima in mana si scrie “Love me” .. dar nici ceilalti nu se lasa mai prejos. La “EL” acasa seara a fost party, gratar si prajeli si multe dulciuri si prajituri, lume simpatica si prietenoasa si inainte de toate.. o atmosfera de party. Am plecat cu nasu sus si mandra de mine ca salata mea le-a placut la toti si dupa ce au mancat ditamai oala de salata au mai cerut inca una si au mancat-o si pe aia
Vineri m-am oferit sa fac mancare la “EL”. M-am gandit ca toti lucreaza pana la 5-6 doar eu stau degeaba si ma prefac ca invat asa ca am zis sa incerc sa ma fac de folos. Am combinat ceva de-a meu cu ceva tipic Olandei si anume -salata- si a iesit o chestie la care lumea ii zicea “specialitate” si ptr ca au mancat tot cred ca a fost buna mancarica si mai ales ptr ca “EL” a spus ca l-am facut mandru de mine si a mancat mai mult decat un papagal din ala galagios cum are el .
Tot weekendul nu am vrut sa ne lasam deranjati si de data asta parca nici nu prea era cine sa ne sune pe mobile. Eu nu aveam romingul activat iar telefonul lui ceda nervos la galagie si se tot inchidea. Asa se face ca nu am facut nici macar o poza micuta si valeuuu.. cat mi-as fi dorit sa filmam din roata aia mare unde ne-am kkt pe noi cand ne-a oprit sus de tot si cotetu parca se lasa intr-o parte cum stateam amandoi pe aceasi parte iar vantul.. vantul ne legana asa …
Blogvertising: Link-ul sponsorizat astazi de MarketOnline.ro este Stick Memorie USB
Super
Vreau si eu… 