scris de: RottenKidacloseAutor: RottenKida Nume:
Email: kida@rottenkid.org
Site: Fugi si fa-i o vizita
About: Mesaje scrise de RottenKida (299) in: Barfa

..si de data trecuta pana acum a trecut niste vreme si s-a scurs niste apa pe Somes si pe Dunare si multe alte canale. Mintea mea si ea a continuat sa se frece cu marginile de toti peretii si striga catre inima si inima catre creier si creieru catre constiinta si constiinta catre alte organe si sentimente si stari ciufulite ce parca m-au inundat cum a inundat si Somesul Satmaru candva. Mi-e dor de satu meu si de necazurile vechi, mi-e dor de viata si de distractii si totodata simt o pofta si o vointa nemarginita de a realiza ceva in timp ce timpul oricum trece. Este o alegere grea pe care n-am cum sa nu o aleg. Incetuc termin primul nivel din jocul vietii si trebuie sa-l incep pe al 2lea. Am o viata si o moarte dar din pacate nu sunt rata. Cred ca ratustele o duc mai usor, sunt parca toate la fel de dulci si de proaste, nu au facultati si nici de matematica nu au nevoie ca sa innoate si sa creasca si sa se faca mari si frumoase si gustoase. Din pacate eu nu sunt rata.
In culmea disperarii, dupa cum v-am povestit, mi-am facut o programare la un “sfatuitor” care va incerca sa ma scoata din incurcatura in care au intrat gandurile mele. Va incerca sa ma indrepte catre decizia corecta si sa ma informeze despre consecinte orice drum sau domeniu as alege pana la urma ptr restul vietii mele. Nu stiu ce e de capul lui, dar voi afla. Se zice ca faci o scoala dar nu se zice ca vei face in viitor ceea ce inveti in tinerete, totusi.. trebuie sa ma pricep la ceva ca sa creada lumea ca sunt desteapta.
Azi am stat de vorba cu profa mea particulara de mate care urmeaza sa isi dea ultimu examen pana cand va iesi profesoara. Tipa candva a stat in aceasi banca in care stau eu in prezent. Toti profesorii o tin minte, a fost o eleva speciala si nu neaparat un exemplu pozitiv. Povestea ei a ramas o legenda in scoala, toti profii au trait povestea ei de dragoste cu colegul din clasa paralela si toti s-au impotrivit. Acum D-soara a ajuns colega cu fostii profesori ai ei si le-a trimis cate o invitatie la nunta ei cu fostul coleg din clasa paralela.
Ne-am intins in povesti si imi povestea ca pe vremea ei a fost conopida la mate si era 100% convinsa ca va ajunge un mare arhitect. Cam la aceasi varsta ca si mine a inceput sa descopere dezavantajele meseriei ca pan` la urma in Germania nu mai e mult de construit mai mult de renovat, joburile sunt putine facultatea lunga si scumpa si mai ales grea. Si-a pus aceleasi probleme si a ajuns sa se lase sfatuita de niste arhitecti si ingineri, s-a plimbat prin tot orasu si a bagat peste tot cate 2 saptamani de practica si nu degeaba. Fata si-a dat seama ca nu merita efortul, ca salariile sunt mici si abia daca odata pe luna se rataceste cineva cu un proiect nesemnificativ prin birourile arhitectilor. Sa-ti deschizi un asemenea birou in tara nemtilor te costa doua carute de bani si afacerea dupa cum am spus lasa de dorit. Majoritatea arhitectilor si informaticienilor ajung sa se reprofileze, se fac profesori sau lucreaza in total alte directii pentru bani marunti.
Ma simt pacalita si foarte ofticata pe tot sistemul lor. Trebuie sa ma gandesc ca nu am de unde sti ce imi rezerva viitorul, nu stiu unde voi imbatrani, in care colt al planetei? In Romania cred ca un arhitect care a studiat in Germania va avea un viitor stralucit ptr ca e mult de munca, oare ma voi intoarce in Romania candva? Oare voi ramane in Germania sau ma voi indrepta spre atlantic? Nu stiu.