Cred ca se vor gasi cititori care sa interpreteze povestea asta asa cum o am in gand. Sunt sigura ca se vor gasi si persoane care au mai vazut ceva groaznic, ceva dureros si ceva ce loveste atata de tare si atata de acolo unde doare incat ranile raman pentru mult timp deschise. Mai mult de atat, creaza alte rani si mai ales psihice. Stiu insa ca multi dintre voi care ati citit posturile mele despre gandurile intunecate care nu ma lasa sa zambesc va intrebati daca nu cumva sunt nebuna si asta nu pare deloc ceva greu de inteles.
Vazusem azi un blog, un blog interesant la care nu vreau sa ii pun linku. Gasisem acolo un fel de “intrecere literara” unde autorii se bateau care scrie cea mai fantastica poveste sau poate chiar am putea vorbi despre basme. Citind mai multe randuri si posturi incepusem sa simt ca as putea scrie posturi la fel de pline de suspans de tristete sau bucurie, posturi care sa fie mai grele de crezut si totusi in cazul meu reale.
In dimineata asta m-am trezit foarte stresata si emotionata pentru ca ma pregateam sa scriu un examen de 4ore la mate. In timp ce imi adunam lucrurile si imi cautam hainele cu care sa ma imbrac eram parca cu gandul doar la examen. Exact asa s-a intamplat si in timp ce faceam dus, ma frecam cu buretele pe corp fara sa dau cea mai mica atentie lucrurilor care se intampla in jurul meu iar in gand parca socoteam si faceam ultimele pregateli pentru lucrare.
Era devreme, aproximativ ora 6:00 iar soarele parca si el inca dormea. Uitandu-ma pe geam vedeam negru, evident, soarele inca dormea. De la dormit am ajuns sa ma gandesc la pozitia in care dormisem noaptea. Am dormit intinsa, dreapta, aproape ca un trup lipsit de viata. Mi-a zburat gandul la pat, la faptul ca un pic parca seamana cu un sicriu, serveste pentru acelasi scop.. odihna si are un cearsaf, alb, chiar si perna. Gandul mi-a plecat mai departe, ma gandeam la camera de langa dormitorul meu. Mi-am adus aminte cat e de subtire peretele care ma desparte de camera aia. Nasul meu parca vedea si simtea in acelasi timp mirosul de acolo. Un miros de.. camera, camera nefolosita si totusi nasul meu cand isi aduce aminte de camera vecina simte un “miros mort”. Nu incetam sa ma bucur de apa calda si uitasem de timp. Ajunsesem sa am o imagine in fata cu un sac in care se afla lenjeria si plapuma cu care era invelita atunci cand se transformase fizic si psihic si chinurile pe care le indura i-au luat si puterile de a vorbi si cuvintele din memorie si doua limbi straine. Acel sac se afla deasupra camerei in care dorm iar ce ma desparte de el sunt 2 bucati de lemn. Ma gandeam la cum arata, la cum era si cum a pedepsit-o propriul ei corp. Mi-e dor de ea si in acelasi timp imi e frica de ea. Am inceput sa imi controlez iar corpul, sa imi ascund dintii dupa buze si sa nu las aer in gura, aveam in fata imaginea ei cu gura deschisa si uscata si dintii parca ingalbeniti. Mi-e frica de ea, mi-e frica, sigur ma uraste pentru ca am fost mereu un copil oribil. Ma va cauta odata si imi va intinde nota de plata. Da, medicii au spus ca am 60% sansa sa nu am anticorpurile, asta e pedeapsa mea, voi avea aceasi soarta iar cei care acum ma iubesc vor simti candva ce simt eu acum. Asa a sunat blestemul ei. Ar fi bine sa dispar cat mai e timp..
Bezna.
Urlete. Frica. Tremurat. Lacrimi. Priviri speriate si iarasi urlete, frig si parca un vant usor a trecut pe langa mine. Nu vad nimic, ba da, vazusem o lumina, ceva s-a miscat, unde e? ?? Ce s-a miscat? Cine a inchis lumina?
Defapt, a zburat siguranta.