Viata bate filmul..parca asa se zice. In zilele astea se vrea Filmul bate viata, mai ales de la Hollywood, pepiniera de blockbustere. Ma mai distrez si eu in timpul liber si mai traduc un film, doua. Se intampla sa fie comedie, animatie, actiune, drama, psihologic si uneori horror…si mereu spun: poate de data asta o sa fie un film bun. Uite, ii are in distributie pe Matt Damon, Nicole Kidman, Hopkins si pe multi altii. La sfarsit…dezamagire si intrebarea retorica: oare de ce mi-am pierdut timpul cu asta ? Ma uit pe imdb in box office: incasari de milioane de dolari pentru comediile cu adolescenti americani. Secretul? Cu cat se vorbeste mai porcos, cu cat sunt mai multe gagici cu silicoane si cuvantul “fuck” este laitmotiv..ei bine, cu atat mai repede va ajunge “marea productie” in top, iar americanii cuprinsi de isterie ii vor da nota maxima pe imdb, oferindu-i cote gigantice. Am zis comedii cu adolescenti americani; urmeaza filmele de actiune, care mai de care mai explozive, incendiare, cu protagonisti musculosi, rai ca niste pitbulli, duri si fara prea multe replici inteligente, pentru ca deh..nu mai au nevoie. Se mai iveste cate o animatie pentru copii, draguta, simpatica si care nu rezista mult in topuri, cate un Harry Potter si incepe isteria pe tot globul pamantesc. Pana acum, nimic care sa marcheze publicul mai mult de 24 de ore. Un horror? Si aici e competitie: trebuie sa aiba cat mai mult sange, sa explice in cel mai mic detaliu cum ii taie mana unuia sau cum ii smulge capul. Pentru ca psihopatii clasici nu prea mai sunt la moda, se apeleaza la masinarii ingenioase de tortura(vezi Saw 4) si parca atunci mananci popcornul mai cu pofta. Se spune ca la un film bun, ajungi sa traiesti chiar tu povestea. Nu mi s-a intamplat de prea multe ori anul asta. Cred ca filmele cele mai reusite sunt ecranizarile unor romane si am sa dau primul exemplu care imi vine in minte: Perfume: The story of a Murderer dupa un roman de Patrick Süskind. Superb e cuvantul care l-ar descrie cel mai bine. A cuprins atat de bine esenta cartii, incat nu simti nicio diferenta in timpul lecturii. Protagonistul ? Habar n-aveam cine era dar a jucat magnific. Asta e un film care prinde, inspirat dintr-un sambure de adevar si transpus genial pe marile ecrane. Ce-ar mai fi? Filmele biografice? Spun unul care n-a facut mare valva, filmat si la Buftea: Modigliani. Nu ajunge sa-l vezi o data, ai nevoie de ceva timp sa-l digeri. Il pomenesc si pe unul mai recent: Goodbye, Bafana(despre Nelson Mandela). Lectie de istorie si lectie de viata, merita vazut. Psihologice: l-au bagat pe Hopkins in Fracture, pentru ca Hopkins are farmecul sau incontestabil si n-are cum sa nu iasa ceva bun. Intr-adevar, te tine in suspans, te pune pe ganduri si cineva reuseste in sfarsit sa i-o dea peste nas lui Hopkins. Ultimul aparut, American Gangster, “bazat pe fapte reale”, sunt deja multe voci care il declara magnet de premii. Ridley Scott a facut 2 alegeri foarte bune si acelea sunt in distributie: baiatul bun Russel Crowe si baiatul rau: Denzel Washington. Tema ? Drogurile. Locatia: bineinteles Statele Unite. Are ce sa te socheze la el, pentru ca lucrurile pe care le vezi acolo se intampla la fiecare zi la colt de strada sau in incaperi infecte. E realitatea cruda, mai pe scurt, e viata….Ar mai fi multe de spus despre filme, doar apar cate 8-9 pe zi nou-noute. ..ar mai fi multe de spus si despre viata, dar asta in alt capitol.

Peace!

Multumesc pentru invite RottenKid.

Post scris de Shakti