Un licean care doreste sa se pregateasca temeinic pentru examenele din viata lui ar trebui sa invete cate 12-14 ore pe zi, timp pe care niciun adult nu il munceste.

Citatul de mai sus l-am furat din articolul asta, si sincer m-a cam pus pe ganduri. Sunt mai mult ca sigura ca orice tanar inainte de bac se confrunta cu problema asta. Imi doresc in continu sa termin odata scoala si sa imi petrec timpul castigand ceva bani nu doar invatand o gramada de chestii care cu siguranta nu imi vor fi de ajutor pentru meseria pe care o sa o aleg. M-am gandit de multe ori la ideea de mai sus, la ce ar fi mai usor, sa muncesc sau sa invat. Cred ca trebuie sa stiu ca sa practic si trebuie sa practic ca sa invat. Cele doua teze sunt lipite si totusi petrecem atatia ani in scoli invatand chestii nu neaparat utile. Cred ca fiecare are o directie in care vede clar si acel drum ar trebui urmat. Este pacat sa petrecem atatia ani invatand “detalii”, inloc sa incepem pe la 15-16ani o scoala care sa duca spre o calificare intr-un anumit domeniu. Ideea cu “cultura generala” a devenit ceva mult prea generala. Nu cred ca “cultura generala” inseamna sa stim detalii legat de orice subiect posibil, nu cred ca avem nevoie de acele detalii si cred ca am putea trai mai bine cu mai putina cltura generala si in schimb cunostinte mai bogate, atat practic cat si teoretic, in domeniul in care vom munci. Legat de ideea cu “12-14 ore pe zi”, sunt mai mult ca sigura ca niciun elev care are rezultate bune si niciun profesor care preda, nu invata sau nu a invatat 12-14 ore pe zi. In Romania se invata mult prea mult, sau mai bine zis, mult prea putina materie care sa isi aiba rostul. Profesorii au prea multa materie de predat si au ajuns sa fie niste “”dictatori” care intra in clasa si incep sa citeasca. Nu neaparat ii consider vinovati, as spune mai degraba ca nu ramane timp sa predea mai lent sau mai explicat si sa mai organizeze cate un proiect. Elevii in mare parte au invatat sa invete, sunt instare sa manance 20 de pagini, sa scrie o teza sau un examen si sa le uite apoi la fel de repede cum au invatat. Este pacat si absurd, pierdere de timp.
Legat de munci, nu stiu nici eu ce sa gandesc. Nu stiu daca e mai usor sa traiesti cu stresul legat de scoala si de carti, gandindu-te intr-una “daca ratez, pierd totul”, sau este mai usor sa muncesti si sa te gandesti “Daca imi pierd locul de munca raman pe strazi”. Nu vreau sa ma gandesc ce stres macina o persoana necasatorita care traieste singur(a) si fara niciun sprijin. Nu stiu daca exista intradevar acel moment renumit in care putem spune ca suntem in siguranta si orice s-ar intampla suntem instare sa ne intretinem. Exista un job de genu?