Legat de bloggerii vechi.. mi-ar fi placut sa fiu în perioada aceea în blogosfera, atunci când abia rasarea câte un blog prin zona, când abia începea fiecare sa se cunoasca cu fiecare. Probabil era mai liniste atunci, cel putin o perioada… Poate apoi au început si la ei divergentele. Cine spune ca bloggerii mari nu se cearta? Mai ales ca a trecut o perioada mai lunga de timp de când „convietuiesc” în lumea asta. Au avut timp destul si cazuri suficiente pentru a crea discutii.

Mai apoi a devenit un fenomen. Bineînteles ca scandalul atrage, bârfa atrage. „Ma, ai vazut la X? Mai sa fie ce l-a facut cu ou si cu otet pe Y, da stai sa vezi ce a iesit dupa ce au venit cititorii fideli ai lui Y…”

Stiti reclama de la Sprite? Cea cu întâmplarile penibile care stârnesc în oameni o pofta serioasa de râs, desi acest râs îi face pe ceilalti sa se simta prost. Cam asa si spectatorii la scandal, cei care tânjesc dupa asa ceva, cei care savureaza…

Ce fac bloggerii noi? Imita. Învata ca scandalul ajuta (mai ales atunci când, în solidaritate fata de unul din cei implicati, se apuca vreo 5 sa scrie articole cu link-uri, comentând pe baza scandalului/comentariilor/atitudinii cuiva), ca-i promoveaza, ca-i fac mai renumiti. Ce conteaza daca li se pune o eticheta proasta? Da-o dracu de eticheta, vin vizitatoooorii!! Aha… da pâna când nene? O zi, 2, 3, o saptamâna. Dar cu ce ramâi? Cu eticheta.

La fel si cei care sunt „bloggeri” (da, doar cu ghilimele) si publica doar articole preluate (când îsi aminteste pune si o sursa), video sau poze muuulte. Sa-i vezi cum sar în sus daca le spui ceva adevarat, dar care doare. Nu-mi permit sa aduc exemple pentru ca as aduce scandalul aici. Dar cei din breasla cunosc. Asta ma face sa cred serios ca totul e pur la început, orice început e frumos, dar când ajunge mai cunoscut si ia amploare fenomenul, apar tot felul de asazisi bloggeri. Oh, sper sa nu ajunga blogosfera precum haicinci-ul.

Ce mai învata pe parcurs? Ca disputele trebuie create cu cei vechi, ca doar aceia au vizitatori multi. Ca trebuie gasita bisericuta potrivita. Ok, poate e mult spus bisericuta, dar din pacate s-au creat în blogosfera ceva legaturi si… non-legaturi.

Ce mi se mai pare ciudat este ca bloggerii mai noi sunt mai …timizi. Dragilor, bloggerii cei mai mari, or fi ei mai mari, dar nu va manânca. Nu trebuie sa ai formule speciale de adresare, nu trebuie sa te comporti altfel ca sa le placi neaparat. Spun asta pentru ca nu o data m-au contactat unii si mi-au spus ceva de genul: „Uite, am blogul x. Am problema asta. Stii cumva cum sa rezolv? Sau poate poti vorbi tu cu Y (blog mai mare), ca am vazut ca va stiti oarecum…”. Înteleg ca poate ti se parea ciudat sa-l iei din prima cu belelele tale, dar… pe mine cum ai putut sa ma iei direct cu ele? Sau crezi ca-s înfumurati si nu te-ar ajuta? Pai ce, eu nu pot fi înfumurata?

A, înca ceva. Am spus mai sus ca bloggerii tind sa-i imite pe cei mai vechi. Aici apare partea de bani, adsense etc. Eu nu pot concepe un blog nou plin de adsense. Probabil sunt entuziasmati de succesul celor mai vechi, poate gândesc ca daca acestia au, atunci ei de ce sa nu aiba? Dar exista si aici o regula nescrisa. Daca vrei sa iasa bine, fa-ti blogul întâi placut. Scrie, populeaza-l (metode s-au tot scris…) si apoi, când vezi ca oarecum se misca treaba, poti încerca sa faci bani din asta.

Nu stiu cum stateau treburile înainte, dar tind sa cred ca bannerele publicitare la cei mai vechi bloggeri nu au aparut din ziua 2 de când au creat blogul. S-au facut întâi cunoscuti, si-au aratat „puterea” si faptul ca au ceva de spus.

Din pacate, sunt multe diferente între cei vechi si cei noi, din unele puncte de vedere sau putem sa spunem si din fericire. Ma refer la zilele astea, când un blogger nou intrat nu stie înca cine e cine. E frumos sa citesti pe cineva (mic sau mare), sa-ti placa si sa nu fii influentat de nimic în parerile tale în ceea ce-l priveste.

Altceva de precizat: Nu cred ca bloggerii vechi ar avea o problema cu cei mai noi. În sensul ca i-ar fura cititorii sau cine stie ce. Cred ca, daca se va întâlni vreo atitudine aiurea a unuia mai vechi asupra unuia mai nou nu e pentru frica de a fi depasit dupa princiul „Cei din urma vor fi cei dintâi”, ci probabil pentru ca ori e îngâmfat cel vechi, ori nu vede un blogger bun în cel nou (gramatica, copy paste etc) si atunci îl ironizeaza, ori alte cazuri similare.

Iar cei noi… majoritatea vor avea din prima scopul/idolul X,Y (blogger vechi) în materie de faima si bani câstigati din blogging si din pacate, deseori, se ghideaza dupa vorba: „Scopul justifica mijloacele”. Eh, asa o fi?