Am dat de pagina www.petocuri.ro , unde am gasit urmatorul articol:

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va treziti ca si cum ati fi indragostite? Ca si cum lumea ar fi deodata mai frumoasa si mai fericita in jurul vostru? Dar, ciudat, “El” nu este langa voi.

Este dragostea o cale catre fericire? Oare fericirea suprema se atinge numai alaturi de sufletul pereche?? De ce atatea semne de intrebare.de ce suntem dependenti de altcineva pentru a fi fericiti?

Raspunsurile le-am auzit de multe ori: fericirea este echivalentul perfectiunii si orice om tinde catre absolut. Cel care nu are un scop in viata nu are pentru ce trai, se simte pustiit si nu-si gaseste locul. Avem nevoie de cineva langa noi pentru ca nimic nu este mai adevarat si mai frumos decat sentimentul de iubire dintre doi oameni. Doua suflete pereche s-au nascut pentru a se intalni. Si totusi.

De multe ori ma intreb daca nu cumva ne-am creat acest tel in viata. Dragostea nu este cumva un stereotip printre multimea de stereotipuri? De ce spun asta? Fiindca din ce in ce mai multe povesti de dragoste se naruie in jurul nostru.

De fiecare data cand ma trezesc cu sentimentul “astazi sunt indragostita” - cu toate ca nu este asa, ma gandesc: oare as putea sa traiesc indragostita fara sa iubesc?

Stiu ce veti spune, ca nu stiu ce este iubirea adevarata, ca ma insel. Am iubit, iubim si vom iubi.. dar oare de ce? Pentru ca asa trebuie sau pentru ca asa simtim? Chiar suntem dependenti de dragoste? Fiecare dintre noi isi are perechea pe lumea asta? Toti ne nastem pentru a iubi si a fi iubiti?

Oare putem trai fara dragoste in viata noastra?