Pe scurt: infernal
Plecasem mai repede in Romania decat “EL” si dupa ce mi-am terminat treaba in Satu-Mare am intins pasul spre marele Brasov. Am pornit spre gara cam cu emotii deoarece “EL” ma speriase dinainte ca se mai intampla sa iti bata cate un betiv in geam sa te sperie iar tanti de la casa cu bilete mi-a recomandat sa merg ziua ca se intampla destul de des sa se fure cate o poseta. M-am mai lasat sfatuita pe ici colo, pe la prieteni si rude si adunand toate povestile lor am ajuns sa le primesc sfatul si sa-mi iau bilet la clasa a 1a ptr ca acolo probabil voi avea loc suficient sa ma desfasor si nu voi fi nici speriata de animale domestice.
Dimineata la 5 pleca trenul. Dar asta inca nu e tot. Am stat o noapte intreaga la povesti cu taticul “LUI” si am dezvoltat un plan impreuna cu el. Ca sa nu isi faca nici “EL” griji, am ales sa nu ii spun ca merg la Brasov sambata si sa-l pacalesc ca ma duc de abia luni. Tatal “LUI” m-a ajutat mult cu acest plan, m-a luat din gara si m-a ajutat sa-l surprind.
Dimineata pe la 4 m-am dus sa-l trezesc pe tata care s-a mirat de mine ca un urs care este deranjat in somnul cel lung de peste iarna, dupa care si-a luat geaca peste pijama si m-a dus in gara. A urcat, in pijama, cu mine in tren sa ma asez si tot. Am si inceput sa ma smiorcai.. ba ca-i frig, ba ca nu-mi convine ca mai e un mosulica cu mine in compartiment.. in fine, tata m-a lamurit usor: de abia dupa ce porneste trenu se da drumu la incalzire iar cu mosulica n-ai tu treaba. Ceasul soptea ca a sosit timpul pornirii iar tata inca mai era in tren cu pijamaua lui. Cam in ultima clipa a coborat.. dar povestea este cu mult mai lunga, era cat pe ce sa se trezeasca in Baia-Mare si cu pijama si slapi.
Trenul a pornit, o tristete ciudata m-a cuprins, vazusem prea multi oameni suparati acasa si totusi gandul ca il voi revedea pe “EL” imi dadea puteri.
Eram deja de 1 ora pe drum iar eu pierduta in ganduri nici n-am observat ca imi tremura dintii in gura de frig. Am intors capu spre mosulica si mai ca m-am speriat, tremura mai ceva ca raciturile si nu mai stiam sigur daca ii este frig sau face imediat un scurt circuit. M-am indreptat spre controlor si l-am interogat in legatura cu incalzirea.. . La clasa a 2a erau niste vagoane top, noi, calduroase de-ti venea sa ramai in chiloti iar la clasa a 1a.. ete D-le.. canci.. 0 grade si mai rau. Domnu controlor m-a rugat sa am rabdare.. apoi si-a adus aminte ca nu este curent in acel vagon. L-am luat pe mosulica de brat si l-am mutat la clasa a 2a unde mosulica mai ca dansa pe un picior de fericire cand a simtit caldura. L-am asezat pe mosulica si m-am intors la locu meu.. am deschis geamantanu am mai scos vreo 2 pulovere si m-am culcat. Se spune ca niciun rau nu vine singur.. e.. era mai frig dar macar aveam un vagon intreg numai pentru mine. Toate bune pana pe la Cluj sau unde am aterizat, m-a trezit o tanti daca ii fac si ei loc sa seada si dupa ea mai veneau altii 4. Ma simteam nu numai ca deranjata dar si atacata de o ciurda de straini. In fine, lumea se aseaza si ca romanii.. incep discutiile despre tot ce e actual.. ca controloru e prost, ca nu stie nimic inafara sa gaureasca bilete si ca nu e corect sa dai atatia bani si sa n-ai nici macar caldura si la clasa a 2a e plin (…). Ete.. radio gratuit, 4 papagali .. m-au ros la cap vreo 3ore pana am ajuns pe la Ajud sau Aiud.. cum s-o numi, unde am oprit ca .. cica se schimba vagonu cu unu mai calduros.
Era o tanti acolo care cica avea ceva treaba cu CFR-ul si era tare simpatica. A facut urat ca-i era tare frig cica si controloru de gentlegaci ce era a si actionat de urgenta sa-i faca la tanti cald, in fine. Coboram din tren si ia c-o aud pe tanti: mie sa-mi faci cald aici ca io te bat si nu glumesc! .. era bucuresteanca, buna de gura si de papagal. E.. si controloru sa se mai apere ii zice ” da ce vina am eu Doamna? Eu sa le repar? ” …dar bucuresteanca nu se lasa si da-i pe el: “Cand ai luat trenul in primire te-ai asigurat ca este in ordine? Uita-te la vagonu ala.. curge apa, alalalt n-are incalzire!” si controloru si el: “poate ca face cineva pisu..” si tanti deranjata de duma lui aberanta: “Este exclus sa faca cineva atata pipi!!!!” ..eh.. si asa s-a tot certat lumea pana au ajuns vagoanele “noi”.
LoL.. daca n-aveai nici picioare lungi nici ajutoare nici nu puteai urca, imi ajungea pana la piept prima scara. In vagon ne asteptau niste fotolii mega “lux” parfumate cu otrava de sobolani si unse cu praf si jeg sa luceasca. Avea si geamuri partial fumurii si aurii si peste aceste nuante mai juca si un model foarte aratos de ziceai ca curge ceva pe geam in jos, arta pura nu gluma.
In spatele meu s-a asezat un mosulica iar.. mai da ce de mosulici. A trecut ceva vreme si deja am inceput sa-mi fac griji pentru mosulica .. tare tremura si asta si isi lasa gura asa moale de ziceai ca imediat ii fuge saliva. Frumos l-am intrebat daca se simte bine si apoi a inceput sa-mi povesteasca: El are 2 copii si o nevasta iar in aceasta zi minunata si copii au plecat in excursie. Gospodina familiei le-a pregatit la toti sacoasa cu ujina si cumva.. unu dintre copii a incurcat plasa si mosulica s-a trezit in tren cu o gramada de ciocolati si ceai dulce si mai avea si diabet. Nu mai putea de foame, asa zicea, ii era rau si nu avea de unde sa isi ia mancare. De fata buna ce mi-s i-am oferit sandwichurile mele cu snitele pe care mi le-a pregatit nasa mea si degeaba erau bune ca in jegu din jur numa pofta de mancare nu gaseam. Domnu mosulica mi-a multumit o jumate de ora, mi-a spus ca se va ruga pentru mine la biserica pentru ca el si familia lui si chiar si copiii lui sunt niste crestini adevarati si educati. I-am urat pofta buna si am cautat sa scap de situatie. Mosulica a mancat, si-a mai facut rost si de desert diabetic de la o tanti si de la alta o sticla de apa minerala si s-a culcat pe 2 fotolii implinit. Eh.. ajunsa aproape de Brasov, deja imi luceau ochii de bucurie, imi adun jucariile si ma pregatesc cu o jumate de ora dinainte de coborare de frica sa nu ratez si statia. Eh.. Cand sa ies pe usa zice mosulica: cum te numesti fetito? .. Mihaela, bine.. am sa ma rog pentru tine la biserica de aia am intrebat! si sa vezi D-le faza soc: “Auzi fetito.. dar daca tot cobori, nu-mi lasi mie sticla ta de cola?” …cam toti din vagonu top de prima clasa au ridicat privirea mirati.
Tatal “LUI” deja ma astepta in gara, am cam avut intarzieri din cauza problemelor tehnice.. Pe drum am planuit si cum sa-l surprindem pe “EL”. Am ajuns in fata blocului si tatal “LUI” a urcat si l-a trimis jos dupa un ventilator care trebuia sa fie in masina. M-am gandit ca in felu asta va avea ocazia sa imi care si geamantanu. Eu in acest timp m-am ascuns dupa roata de la masina si ii faceam la o babusca semn ca “sstttt sa nu ma vada”. “EL” a venit, s-a uitat in portbagaj si a plecat atata de tiptil incat nici nu l-am auzit. Ajuns sus a pus o singura intrebare: “cum a ajuns geamantanu lui Miha in masina?” …evident cu totii s-au mirat de “EL” si l-au intrebat: “Da pe Miha n-ai gasit-o?” …
a fost de-a dreptul amuzant!