Ce ti-ai lua cu tine pentru ultima ta calatorie?
O intrebare grea si totodata bine gandita si interesanta. Am avut onoarea si placerea de a lua parte azi la prima ora de religie interesanta si pe bune ca nu m-am plictisit.
Impreuna cu noua profa, pe care se pare ca am subestimat-o dat fiind faptul ca de vreo 2luni inca a predat la clasele mici (1-4), am plecat azi sa vizitam o biserica reformata cica.. a sunat extrem de plictisitor si ne-am pornit la drum cu o greata de nu-i adevarat. Nici unu dintre noi 5 care mai participam la cursu de religie nu era reformat.
Ajunsi la biserica am descoperit ca este in renovare. Usa de biserica de ani de zile nu mai este destinata vizitatorilor ci este doar "istorie". Au creat o noua intrare care trece printr-un fel de bar/cofetarie. Surpriza a fost extrem de mare cand pe langa ca mi se parea o mizerie combinatia bar - biserica, mai era si inchisa usa.
A fost momentul in care am inceput sa imi aduc aminte de ce am incetat sa mai vizitez biserici, si de ce mai nou ele inseamna ptr mine nimic altceva decat cultura si arta. Josnic mi se pare obiceiul de a inchide usa bisericii si mai groaznica este explicatia preotului cand i-am adresat intrebarea "In biserici se gasesc obiecte valoroase printre care uneori si carti d-ale Vaticanului, nu ne putem permite riscul de a lasa portile deschise.."
Ciuda
Stateam azi si ma uitam la TV bine-nteles ca s-a nimerit sa prind stirile PRO TV si mai ales rubrica pe care nu o suport: Meteo. Dupa ce ca Vlad ala sau cum il cheama pe prietenul Andei Adam mi-se pare o acritura mai si prezenta cu mare mandrie temperaturile din RO: 31 , 32 si 33 de grade.
Pai cum se poate bre asa ceva , eu stau si inghet pe aici (de la sfarsitul lui august umblu cu geaca pe mine) iar in RO lumea se lafaie la soare. Serios chiar ma oftica la maxim temperaturile astea idioate. Unde e incalzirea aia globala ca pe la mine nu a ajuns.
Cu parere de rau si cu un post sec va salut pentru ca ma duc sa-mi fac bagajele plec in Dubai la caldurica si ca sa nu ziceti ca nu o sa ma descurc acolo am invatat primele cuvinte allahu akbar.
Un ideal
A trecut vacanta si parca inca ii simt dorul. Uneori nu imi vine sa cred ca a trecut aproape o luna si cand ma gandesc ca saptamana viitoare incep examenele iar in septembrie incep inscrierile ptr faculta & co ma apuca tremuriciul.
Stau asa si mai vorbesc cu unu si cu altu si parca astept ca printr-o minune cineva sa imi spuna propozitia corecta care sa-mi arate ca da, intradevar, acela este drumul corect ptr mine. Credeti ca exista cu adevarat meseria ideala ptr fiecare dintre noi ? Sau.. poate este chiar rostul sa ajungi sa faci ceva si este chiar imposibil sa iti placa ceea ce faci?
Stiu doar ca imi este acum, mai mult ca niciodata, frica sa nu aterizez intr-un domeniu absolut nepotrivit ptr mine. Imi este extrem de frica de bac si de ce va urma dupa.
Ma gandesc la cei dragi, la mine, la familie si parca gandurile se invart in mintea mea si simt ca si cum un val de apa ar da peste mine si mi-ar taia suflarea. Stiu ca multi se asteapta de la mine sa realizez ceva mare, multi dintre ai mei cred ca eu voi fi cea care va schimba lumea sau.. poate doar mie imi place sa gandesc asa ptr ca iar simt ca trebuie sa le demonstrez ceva.
Din cate se poate observa am doua defecte imense, imi pasa prea mult de ce cred altii despre mine si sunt nehotarata. Ceva de genul.. as putea sta 3ore in fata la 2 camasi identice exceptand culoarea si sa nu cumpar niciuna, imi place sa fug de decizii.. de responsabilitati, mi-este frica cred.
Vorbind cu o prietena azi, am ajuns la concluzia ca este vorba despre un minus la caracter. Am ajuns sa incerc atata de mult sa multumesc lumea din jurul meu si sa fiu ceea ce ar vrea ei sa fiu incat am uitat cine sunt eu cu adevarat.
Nu stiu ce se va intampla si nici daca as vrea sa aflu. Defapt.. as vrea ca cineva sa poata sa-mi descrie capatul la fiecare drum pe care as putea sa imi continui viata. Din pacate vorbesc aici despre o persoana imaginara.
In final, va fi cumva.. “n-a fost niciodata sa nu fie nicicum” vorba cuiva, tot ceea ce sper este sa nu ii dezamagesc pe cei dragi, sa nu regret.. .
Reluare
Poate iar voi incepe un post in care sa ma scuz ca am lasat blog-ul pe locul doi si sa va dau diferite motive pentru asta dar sincer cred ca ati inteles ideea foarte bine asa ca nu voi reveni la ea.
Nu vreau sa fac din blog-ul asta o chestie de genul: m-am trezit , am mancat , m-am dus la toaleta , am fost la scoala s.a.m.d. Vreau sa scriu un articol in momentul in care chiar simt ca ma ajuta sa scriu chiar daca va fi sau nu bagat in seama.
Nu prea am momente in care sa stau sa ma gandesc la ce am eu de gand sa fac eu cu mine (sunt expert in a da altora sfaturi legate de ceea ce vor sa faca mai departe , ma refer aici la scoala sau chestii de genul) dar de cand a inceput scoala (de ieri adica) si am aflat ca eu mai am 10 saptamani mari si late de scoala (cursuri) iar apoi 20 de practica dupa care urmeaza acel examen final. De acest examen de final depinde foarte mult extrem de mult tot ceea ce va urma sa se “cladeasca” in jurul meu (cariera , viata in doi , visuri s.a.m.d.).
In momentul in care ma gandesc la probabilitatea de a pica acest “final” mi-se ridica parul pe spate si incep sa fiu ca un drogat in sevraj si sincer nu stiu de ce pentru ca nu sunt omul care sa se sperie foarte tare de examene etc. Mi-ar parea totusi rau daca as pica pentru ca in primul rand as pierde 3 ani degeaba, as ajunge sa cred ca singura chestie pe care eu sustin sus si tare ca stiu sa o fac (”da-mi un PC in brate si stiu sa fac ce vrei tu cu el , da-mi un aspirator si eventual stiu sa-l bag in priza” - replica favorita) este defapt un domeniu foarte strain pentru mine.
Nu stiu daca cineva intelege ceea ce scriu eu aici, poate in momentele in care chiar incerc sa spun ceva legat de ceea ce simt sau gandesc sunt mult mai greu de descifrat decat de obicei si pe bune ca nu o sa-mi cer scuze pentru ca daca te oftici din cauza asta atunci da ALT+F4 si uita adresa blog-ului pentru ca as putea sa traiesc si cu 1 , 100 sau 1000 de cititori.
Zilele trec..
cu sau fara noi, dar ar fi bine sa ne ia si pe noi. Uneori timpul triseaza atata de mult incat de abia ne vedem si deja.. zbeng, ne pupam de plecare. Viata nu este intotdeauna frumoasa dar parca tot mai frumoasa e atunci cand e urata. Daca n-ar fi dor.. n-ar fi nici cele sute de mii si de mii de zambete si bucurii pe care le-am trait impreuna bucurandu-ne cu adevaratelea de acele zile care ne sunt dedicate doar noua. Daca n-ar fi asa, spunea “EL”, poate ne-am fi plictisit la inceput unu de altu (…)
Se spune ca fiecare frumos are o pereche urata undeva, ca fiecare rau aduce si un bine si ca in fiecare clipa se stinge si se naste o alta viata.
Dezintoxicare
A trecut imediat o saptamana de cand nu am mai baut cola si nu am mai jucat maple. “LUI” nu i se pare deloc un lucru mare, dar ptr mine este un pas maret de a face ceva din viata mea, de a prinde iar chef de viata. Eu simt ca prin asta am facut ceva bun ptr mine.
Reteta?
Avem urmatoarele ingrediente:
- proiect LLB , lung ca dracu
- proiect engleza
- vreo 3 familii cu calculatorul stricat
- 1 singur kid
- 2 persoane (nu stiu cum sa le zic altfel incat sa nu sune urat ca mi-au busit toata saptamana)
- 1 saptamana plina cu examene
Mod de preparare:
Se iau cele 2 persoane si se trimit la discutii cu cate un membru din fiecare familie. Se deschide subiectul “calculatoare” si fiecare din cele 3 familii isi spune offffff-ul. Cele 2 persoane cauta ingredientul secret si il iau pe Kidu.
Bine-nteles ca si Kidu trebuie sa fie stresat asa ca ii planificam urmatoarele zile pentru … ceva:
- Luni mers la familia 1 cu problema X
- Marti - familia 1 isi aduce aminte ca nu merge ceva , reinstalare Windows & CO
- Miercuri - familia 2 are probleme cu net-ul , se rezolva repede
- Miercuri - familia 3 apare in decor, se ia pe langa si un calculator antic si bine-nteles cireasa de pe tort in cazul nostru un CD de Windows fara Product Key (dank je Fransje). Kidu isi toaca nervii si degetele cautand un CD Key care sa mearga (in deplasare a fost un esec).
Dupa cateva minute de fiert , Kidu se hotaraste ca va lua PC-ul acasa si il va face la el acasa pentru ca asa va putea baga in joc si proiectele lui. Intre timp apare un Windows de om normal (XP + SP1). Acum incepe distractia.
Timp de pregatire:
Incepand de la ora 21:30 pana pe la 03:30.
Trezirea la 07:00 , cautat tigari , dat cu telefonu dupa muste sa taca alarma , baut multa cafea. 8:25 bafta KIDU la cele 3 examene pe care le ai azi , speram sa nu adormi pe acolo.
P.S. Nu va chinuiti sa intelegeti ceva pentru ca iar imi scriu frustrarile pe blog.
Tanar si nelinistit
Soundtrack-ul il pun la inceput pentru ca sigur multi dintre voi nu vor ajunge pana la sfaristul articolului asta:
Nirvana - The Man Who Sold The World
Nu de multe ori am spus ca blog-ul este coltul meu virtual unde de fiecare data cand simt nevoia ma descarc de chestii pozitive sau mai putin. Uite ca a venit iar momentul cand o sa scriu ceva legat de mine (e blog personal nu?).
Din cand in cand se intampla sa cad pe ganduri si de foarte multe ori se intampla sa ma gandesc doar la chestii relativ stupide (a se vedea post-ul "Ce ar fi daca…"
dar de data asta sunt lovit de alta chestie care incepe cu P si se terminca cu ractica.
Hai totusi sa va explic un pic datele problemei care incepe cu P si se termina cu ractica pentru cei care nu au citit blog-ul in perioada august - noiembrie cand am avut primul semestru de stagiu. Incerc sa explic cat de simplu pot: anul 2 = 4 semestre = 40 de saptamanii = 2 semestre scoala + 2 semestre practica. Dat fiind faptul ca semestrul 3 tocmai se apropie de sfarsit a venit vremea sa aflam locurile unde vom fi trimisi sa ne facem mirificul stagiu (in primul semestru cred ca v-am povestit unde am facut dar daca totusi nu atunci cautati in articolele din perioada 20 august - 3 noiembrie).
- Tavi F.: impresionant. nu ma asteptam sa aud asa ceva :D
- RottenKid: păi pe acolo m-am tot uitat şi fi sigur ca te acostez şi...
- Cracknel: vezi pe forum.ubuntu.ro gasesti ajutor sigur :) daca tot nu te...
- GonZo: ce tare e, imi place poate ma trag si eu pe linux, care a ajuta...
- andrey91: ia facut pe aia sa planga













