Bănuiesc că ştiţi vorba aia cu “îi trebuie chelului tichie de mărgăritar” cam aşa este şi cu mine. După ce că abia am timp să mai scriu ceva pe aici mă roade într-un loc întunecat să mai deschid un blog. Şi uite aşa hocus pocus s-a născut RK-Media, un blog care are de gând să vă prezinte cam ceea ce mi-se pare mie/nouă interesant în materie de filme, jocuri, muzică şi alte briz briz-uri care se pot folosi pentru bună starea naţiunii.
Vreau să vă anunţ de pe acum că urmează o perioadă de downtime pentru că ne facem bagajele şi ne mutăm host-ul în altă parte aşa că La bună vedere .
Ştie cineva de ce este nevoie de 3 angajaţi într-un departament de IT? Păi dacă nu ştiţi vă povestesc eu acum o întamplare de acum 20 de minute.
Se iau primii 2 angajaţi agăţaţi de un laptop şi se duc la locaţia 2 , după ce ajung acolo îşi dau seama ca au uitat ceva şi îl sună pe al-3-lea. Al-3-lea ia în braţe un adaptor şi se duce şi el la locaţia 2 ca să rezolve problema.
Nu-i aşa că sună ca în bancul ăla cu poliţiştii care schimbă becul?
în primul articol din 2009 vă urăm multă sănătate , fericire şi fie ca tot ceea ce vă doriţi să vi-se împlinească.
Mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi în 2008 (prieteni , cititori , comentatori) şi sperăm că 2009 o să fie cel puţin de 10 ori mai bun decât 2008.
In fiecare an cateva zile inainte de craciun ma bag in priza. Curat si curat si gatesc si gatesc si ma opresc abia in seara de craciun. Singura mea explicatie pentru asta este, ca imi place nespus de mult sa ma bucur de sarbatoarea asta, iar privind la rezultatul muncii depuse ma umplu de bucurie, simtind parfumul bradului, al curateniei si mirosul cald care vine din bucatarie incep sa simt ca e sarbatoare. Cand vad ca cei dragi se bucura de munca mea, ma simt implinita. Cand seara ma asez la masa ca sa mananc mancarea gatita deja, mancare cat pot eu de traditionala si tipica sarbatoarei, incep sa imi aduc aminte de copilaria mea, incep sa simt starea.. sentimentul.. emotiile …chestiile alea mici din sinea noastra care vin odata cu sarbatorile.
Mai mult de atat mi-ar placea totusi sa fie ca mai demult, sa nu muncesc singura ci toata lumea sa aiba o ocupatie sa pregateasca ceva ptr sarbatori, sa simt atmosfera aia.. sa ma bucur de apropierea Craciunului. Poate odata voi mai avea parte de asa ceva.. sper mult, imi doresc mult.
Anul acesta voi petrece sarbatoarea Craciunului impreuna cu “EL” si cu vitregul meu, vorbind “stramt” as spune ca sunt cele mai importante persoane pentru mine. Ce ar putea sa-mi aduca mosul mai mult decat pe cei dragi, o masa plina, o casa curata, un bradut, sanatoasa sunt si iubita ma simt.. cred ca fac parte dintre cei norocosi si nu stiu exact cum sa multumesc pentru asta.
Va uram amandoi sarbatori cat se poate de fericite cu multe bucurii si alaturi de cei dragi, un mos bogat sa va aduca multa sanatate, dragoste si tot ce va doriti si nu in ultimul rand un an mai bun decat 2008!
De vreo câteva zile Cristi are chef de joacă şi îmi aruncă o leapşa care fix în ochii mi-sa oprit. Din anumite motive (Nintendo DS) nu prea am mai apucat să scriu pe blog dar hai sa sperăam că încet încet o sa prind şi nişte timp pentru blog.
Oricum sărind peste o introducere care nu e introducere hai să vedem dacă ne jucăm cu Cristi sau nu. El vrea să ştie care sunt lucrurile care-mi place cel mai mai mult să le fac in viaţa de zi cu zi, păi asta nu ar trebui să fie foarte greu aşa că hai să începem:
îmi place când mă trezesc să dau drumul la Y!M sau Fring ca să văd un bună dimineaţa de la “EA” – mă face să mă simt mai aproape de ea
îmi place ţigara de dimineaţă
îmi place tequila cu sau fără Sprite
îmi place Pepsi
îmi place de prietenii mei
îmi plac nopţile în cort (chiar dacă tot timpul mi-e foarte frig)
îmi plac nopţtile la poveşti (bârfă)
îmi plac poveştiile pentru copii
Acum când trebuie să dau leapşa mai departe, o să ţi-o dau ţie (aşa că spor la scris) şi lui Matei (welcome).
Vineri “EA” se distra pe seama profesorilor adică mai exact pe paranoia lor legată de iarna. Păi nu ştiu cum să îi explic dar ăia de care râdea “EA” au avut dreptate iar dovada a avut-o şi dânsa ieri când am facut 130 de km în 3 ore (drum care normal îl facem într-o ora jumate).
Nu ştiu cum să vă explic dar vineri când a început să ningă eram ca un copil care tocmai l-a prins de picior pe Moş Crăciun şi i-a furat sacul cu jucări. Am fugit ca Speedy Gonzales pe scări cu aparatul foto ca să imortalizez prima zăpadă.
Bine-nţeles că odată cu prima zăpadă a venit şi frigul aferent care după foarte mulţi ani m-a făcut să-mi cumpăr căciula şi mănuşi (mănuşi am mai purtat în ultimii ani dar părul meu cel scurt nu s-a înţeles prea bine cu căciula). Bine-nţeles că odată ce mi-am pus căciula în cap e ca şi cum am luat costumul de fugit de acasă (ca să nu zic că arăt ca un retardat ) ,dar pana mea , mi-e prea frig ca să îmi pese de cum arăt.
Savurându-mi ciocolata calda aburindă de pe birou , vă urez o iarnă liniştită şi mult vin fiert (aşa cu multă scorţişoară … yummy).
Cei care mă urmăresc pe twitter au văzut că astăzi am fost să îmi recuperez telefonul de la reparat iar când am reuşit să pun mâna pe el m-am apucat ca un turbat să salvez câte o poză ratacita si salvată prin flash memory. Cea mai mişto poză de arătat lumii mi-sa părut asta. Scuzaţi post-ul scurt dar de fapt vreau doar să testez diacritcele .
Uite ca a inceput o saptamana noua pe care abia astept sa o vad terminata pentru ca dupa aceea urmeaza vacanta. Nici nu va imaginati cata nevoie am de o vacanta (mai ales ca semestrul asta nu am facut nimic special) .
Sarind peste saptamana in care o sa frec bujia nemiscandu-mi nici un nerv vreau sa ii urez un pic de La multi ani lui PsyKid care a facut si el ieri 4 ani (2+2). Sa ne traiesti uratule si asteptam cu interes prima ta zi de scoala. Sa sti ca mama Kida si tata Kidu o sa-ti aduca o cioco din tarile calde.
Se spune ca ne-am apucat de fumat din prostie si fumam de dependenta. Ce inseamna concret acea dependenta? Nu sunt deloc convinsa ca este vorba despre nicotina, cred mai degraba ca este.. obisnuinta. Sa fiu sincera, fiecare fumator imi va da un alt raspuns la intrebarea asta, dar majoritatea nu stiu de ce fumeaza. Nici eu nu stiu.
Am stat ieri pe ganduri si m-a apucat iar sa ma gandesc cat de mult rau imi fac cu mana mea de fiecare data cand fumez, adica de vreo 25 de ori pe zi. Sa fiu sincera, am inceput devreme cu fumatul, pe la 16ani si am inceput din prostie, din cauza anturajului, din cauza curiozitatii si a plictiselii. Am continuat sa fumez de ce? Ptr ca parca de la inceput am vazut o anumita pasiune in obiceiul asta prost, am gasit un prieten in tigara. De fiecare data cand mergeam pe jos singura imi tinea de urat, cand eram suparata ma calma si cand ma gandeam se gandea cu mine.
Am zis azi dimineata, ca incerc sa vad daca rezist fara sa fumez. Mi-am lasat tigarile acasa. La scoala nu a fost greu sa ma lipsesc de ele, dupa scoala am fost in oras si am ajuns abia pe la 3 acasa. In tot acest timp nu am simtit absolut deloc lipsa tutunului, mai degraba am inceput sa ma simt bine si mandra de mine.
Sincer mi-a fost cam frica fara tigari, ptr ca in caz ca era sa nu rezist nu imi permiteam sa las scoala sa vin acasa. Aveam bani la mine, puteam sa imi iau dar nu mi-am luat.
Ajunsa acasa pe la 3, dupa ce am intrat pe usa in camera de Pc, am descoperit masa. Pe ea era o scrumiera, un pahar cu suc, tigari si o bricheta. M-am oprit cu rucsacul in usa si ma uitam la masa si la canapea de parca ar fi fost un tablou. Imi puneam o singura intrebare: Ce ar face un nefumator acum? S-ar aseza la masa, ar bea sucu.. si cu mainile ce ar face? Simteam un gol imens si pe bune, cred ca am gasit raspunsul la fumat cel putin ptr cazul meu. Am uitat cum e sa nu fumez, nu stiu ce sa fac in toate alea 5minute libere in care in mod normal as fuma.
.
) ,dar pana mea , mi-e prea frig ca să îmi pese de cum arăt.
