Afara ninge, fulgii de zapada cad greu pe umarul lui si incet incet el se transforma intr-un mic omulet de zapada.Stomacul lui se contracta , nu a mai mancat de 3 zile. Parintii l-au dat afara chiar in ajunul craciunului pentru ca a indraznit sa spuna ca ii este foame si pentru ca a indraznit sa isi cumpere un corn din banii de la cersit. Este imbracat mult prea subtire pentru vremea de afara , pantalonii lui rupti in genunchi sunt aceasi pe care fratele lui mai mare i-a purtat 4 ani la scoala , in picioare are niste papuci cu 3 numere mai mari dar de care a fost foarte mandru cand i-a primit de la tata lui , un biet fost muncitor la CFR , chiar daca au talpa dezlipita si este prinsa doar cu o banda de leucoplast.
Cred ca, daca ne gandim destul de mult, am putea umplea toate caietele din lume cu raspunsuri la intrebarea “Ce e dragostea” si tot nu am reusi sa spunem totul. Uite o alta incercare simpatica, de a raspunde la intrebarea magica..
Nu e mare filozofie sa va spun acum ca in ultimul timp nu prea am fost activi pe blog, motivele v-au fost explicate in ultimele post-uri de catre amandoi dar acum se pare ca vom reveni la vechea activitate si vom incerca sa recuperam timpul pierdut. Nu stiu cati dintre voi ati inteles ideea acestui blog si nu stiu cati dintre voi stiu ce este defapt acest blog pentru noi.
Bine-nteles ca voi incerca sa va explic pentru a-X-a oara ce inseamna RottenKid(a)’s Blog si de ce in momentele in care suntem impreuna nu prea scriem. Mai acum vr-un an si ceva am deschis blog-ul pentru ca eu unul aveam nevoie de activitate dat fiind faptul ca forumurile pe unde umblam ba s-au inchis , ba si-au pierdut din farmec (vorbesc aici despre WarezBB la partea cu inchisul iar despre romanians.nl despre forumurile care si-au pierdut farmecul). La scurt timp ceea ce vroia sa fie RottenKid’s Blog s-a transformat in ceea ce este astazi si anume RottenKid(a)’s Blog, un blog in care am incercat sa facem timpul in care nu suntem impreuna putin mai usor de suportat.
Dupa cum se poate observa in momentele in care suntem impreuna nu prea scriem pentru ca preferam ca timpul acela sa il petrecem in doi si mai ales in real life (cand se poate si nu apar alte chestii care sa ne distraga atentia gen maple story , world of warcraf sau nu stiu ce film sau serial). Sper ca puteti sa intelegeti chestia asta pentru ca spre deosebire de majoritatea dintre voi noi nu putem pune mana pe telefon si sa ne sunam hai in juma’ de ora in fata caminului cultural ca sa mergem sa bem un Brifcor si sa mancam o guma Turbo. Dupa cum ii spuneam si “EI” ieri poate distanta (si momentele mai fericite sau nu prin care am trecut impreuna) este cea care ne-a apropiat atat de tare si care a facut ca in 2 ani sa ne logodim. Nu suntem modelul de cuplu perfect pe care cineva ar vrea sa-l urmeze ca sa-i fie bine, avem si noi problemele noastre pe care incercam cat se poate de mult sa le trecem impreuna iar cu trecerea timpului sa radem ca prostii unu de altu spunandu-ne “Uite ce vaca ai fost atunci si cum ai reactionat la o chestie extrem de stupida.”
E clar ca iar ma furat peisajul si am inceput sa-mi pierd ideile si uite cum un alt post pe langa celalalte scrise de mine care se termina sec pentru ca in continuare afirm scrisul nu este pentru mine ( Intrebare: DA DE CE TI-AI FACUT BA BLOG DACA NU ESTI IN STARE SA TERMINI UN POST …
Raspuns: UITE CA ASA AM AVUT EU CHEF!).
Te ubec maimuto!
P.S.:Ia uitati ce nepot sexy am si ce wallpaper cool mi-a tras GonZo!
P.S.2: GonZo si-a tras o tema noua iar rockgirl si-a tras blog nou , sa speram ca o sa scrie mai des pe el.
Un post mai jos o sa vedeti post-ul legat de Ana Maria:
174 de depuneri – 27.000 de euro
Felicitari!
Edit de dimineata: nu stiu daca vre-unul din cei care ne citesc au pus umarul la acest caz dar in orice caz vreau sa va multumesc pentru ca ati dat 3 minute din viata voastra citind despre caz. Iar acum riscand sa sun ca o pensionara "Super tari" cei de la Acasa ca au reusit in cateva zile sa stranga banii. Iar Jiji … frumos din partea lui ca a donat dar parca a fost prea mandru de el pentru gusturile mele.
Ieri v-am spus ca imi e prea lene sa scot pozele din telefon ca sa vi-l arat pe nepot dar imi place din cand in cand sa ma tin de cuvant asa ca urmeaza poze cu cel mai dulce bebel din lume.
Vom incepe cu nepotul meu care are o pasiune pentru “Cucu Bau” si se distreza la greu cand cineva se joaca asa cu el:
Oare v-am spus cum este sa te trezesti in fiecare zi langa “EA” si sa ii studiezi fiecare miscare pana in momentul in care este treaza full option si gata sa se bage in priza? Sau v-am spus cat de misto e cand se alinta si urla in gura mare “Batze , batze , ia-ti rata in batze”.
Astea sunt doua chestii (pe langa multe altele) cand realizez si ma bucur de ceea ce am langa mine, aproape au trecut 2 ani de cand ne-am intalnit (fata in fata) si a ramas aceasi “fetita” cu basca in cap care ma astepta pe treptele garii din Venlo (dupa vreo 15 minute de intarziere) si “fetita” cu care am intrat intr-un bar prin bucatarie pentru ca nu am nimerit intrarea care trebuie.
Revenind la intrebarea “oare v-am spus?” hai sa ne mai gandim ce a fost memorabil…aaa…stiti ca de fapt prima oara cand am tinut-o in brate “EA” de fapt era speriata un un labrador pe stop? Sau v-am spus ca 2 zile am trait numai cu cartofi prajiti si ne cautam de marunti ca sa ne luam tigari pentru ca nu ne-am gandit ca din 4 zile cat o sa stam impreuna 2 zile de distractie nu o sa ne tina de foame in ultimele doua?
Stiati ca primul film pe care l-am vazut impreuna a fost “Ultimul mohican” si ca era singurul film de la videoteca respectiva care era cu subtitrare in romana?
Stiati ca cel mai misto dupa o cearta este sa iesi la plimbare si sa te bati cu iarba?
Terminand articolul asta cu o concluzie, sunt unul dintre cei mai norocosi oameni de pe pamant ca o am pe “EA” langa mine si ca am prins-o cu o verigheta.
iar 
