RottenKid: Pe 50E ca n-o sa mearga!
RottenKida: Nu fac pariuri pe bani!
RottenKid: Bine atunci pe un suc
RottenKida: Dar la mine in oras
RottenKid: Facem altfel, daca o sa mearga yahoo ma duc eu la tine si te scot la un suc, daca nu o sa mearga vii tu si te scot aici la un suc
RottenKida: Bine! BrB restart!

Recunosc, am avut o intelegere cu un amic in caz ca nu merge yahoo sa se logheze repede cu userul meu sa imi tina locul pana reusesc sa-l repar. Ar fi functionat foarte bine daca nu ar fi ajuns seful lui exact in momentul nepotrivit. RottenKid foarte distrat si mandru si modest, mi-a oferit totusi posibilitatea sa nu ma mai duc pana in Olanda, va veni el intr-o saptamana sau 2 la mine sa bem acel suc. Ce probleme mi-a facut si mie y messengeru, aoleo!! Daca nu ma duc, o sa par neserioasa! Dar cum sa ma iau sa ma urc in tren sa ma duc in alt oras sa ma vad cu un tip despre care nu stiu nimic mai mult decat o porecla? Distanta nu era mare, 2 ore cu trenu si legatura din ora in ora, dar daca isi bate joc de mine? Ufffa!!
Am stat aproximativ o noapte pe ganduri ce sa fac sa ies din incurcatura aia, pana m-am hotarat sa nu ma duc nici de capu meu aiurea, dar sa ma si tin de pariu! Vorbisem cu ai mei sa ma duca, si cand ii sun sa vina dupa mine! Doar nu ma omoara in gara printre oameni (ce ganduri ma chinuiau pe mine ..dar va dati seama, era vorba de Olanda tara unde totul este posibil ).
Ai mei au spus sa nu ma duc seara, si de adus ma aduc dupa amiaza, dar dimineata ma pot duce doar pana in Venlo, deci “EL” va fi nevoit sa ma ia de acolo. Nu a fost un lucru atat de rau! Macar, in caz ca se dovedeste a fi un nesimtit (asa se intampla in majoritatea cazurilor pornite de pe mIRC si de aia nu ma intalnesc cu lumea de acolo decat foarte foarte rar), nu imi poate da peste nas ca m-am dus eu pana la el doar ca sa vad o vedeta!
Seara am si lamurit-o cu “EL”, am si planuit totul, n-am dormit 24 de ore ca sa pot sa imi reglez somnul si sa nu apar cu ochii umflati deci seara la 21:00 m-am bagat in patuc si somn de voie.
Dar inainte de asta i-am facut capu calendar ca isi bate joc un nemernic de nicknameul meu mult iubit (IuBiTzIcA), si prietenii mei barosani acum lucreaza la problema asta. Evident, pana cand sa-l recuperez aveam nevoie de un nickname inlocuitor. Nu ma simteam nicicum in apele mele purtand un nickname de genul “IuBiTzIcA`” , ma simteam ca o copie ieftina dupa original. “EL” saturat de subiectul mIRC si problemele astea cu nicknameuri, mi-a si gasit o rezolvare foarte simpla si a spus asa: “pune-ti nick-ul RottenKida “. Pentru cei ce deja cred ca a fost un apropo subtil, nu, nu a fost decat simpla amicie virtuala. In ziua aceea am stat mult timp la barfa pe yahoo cu webcamuri si cu telefoane, si ne-am imprietenit foarte repede. Nu ne-am intalnit cu intentii sau planuri ci ca si prieteni si asa ne asteptam sa si ramana.
Pe drum spre Olanda primisem un mesaj de la “EL” cu vestea zilei “intarzie trenu! asteapta-ma”. Dupa ce am citit mesajul incepusem sa am indoieli, ma gandeam ca poate ma trezesc in gara din Venlo (Olanda) ownata si asta pentru ca patisem chiar inainte asa cu un amic care s-a dovedit fals. Imi era rusine sa le zic la ai mei ca i-am zapacit degeaba. Ajunsa in Venlo m-am sprijinit de un ceai fierbinte (era al naibi de frig) si am spus ca astept 45 de minute pana cand imi vine trenu cu care sa ma intorc in Wuppertal (Germania) si daca pana atunci nu apare “EL” plec. Am dat atacu la tigari si m-am luat de telefon. Incepusem sa vorbim prin mesaje, deci am uitat foarte repede de nervi si de ideea ca mi-am luat teapa. “EL” a fost prima persoana pe care am recunoscut-o direct dupa pozele ce le-am primit si era exact acelasi copil gretos, nesimtit, ironic, amuzant si mereu bine dispus sau bine ascuns. Eh bine, gretos si ironic si nesimtit cu alti, cu mine era foarte simpatic si incredibil de suportabil (ma enerva mai rar ca si acuma dupa un an ).
Dupa ce am apucat si noi sa ne salutam, ne-am hotarat sa cautam o crasma unde sa bem si noi sucu ala bata-l soarele. Ne-am plimbat aproximativ 2ore prin Venlo (un oras destul de mare), pana sa gasim un local. Dupa ce am gasit localu a mai ramas o mica problema, nu am gasit si intrarea in local. Pana la urma am descoperit o usa cu niste trepte de fier ce nicidecum nu se asortau cu localul si usa aia nu arata ca o intrare dar “incercare moarte n-are”. Ne-am trezit in bucataria localului. Dupa vreo 2ore de barfe, “EL” si-a adus aminte de Cleo.
Cleo este un Labrador cat se poate de gras de mare si de negru si de antipatic sau poate doar jucaus, in orice caz nu ne-am placut din prima. “EL” a fost cel responsabil ca 5 zile, pana cand stapanii sunt plecati, Cleo sa nu moara de foame sau sete, sa iasa la plimbare si sa nu poarte aceleasi absorbante caci era pe STOP! Haideti sa facem o mica paranteza la partea cu indicatoru STOP.. (Vi-l puteti imagina pe “EL” cu niste chiloti de caine complicati, si cu un absorbant pe care se gandea cum sa-l desfaca si sa-l taie dupa marimea cainelui? Dar alergand cu chilotii si cu absorbantu roata cainele prin curte ?? ..incheiam paranteza).
Pentru a ajunge la Cleo, “EL” trebuia sa ajunga prima data in Weert. Era inca destul de devreme, deci m-a invitat la o plimbare cu cainele si prin Weert, dupa ce am vazut deja Venlo. Zis si facut. Dupa ce am ajuns in Weert la Cleo, eu eram foarte socata sa nu cumva sa ii scape cainele printre picioare sa ma trezesc cu el in brate (valeu ce frica de caini am). “EL” era enorm de ocupat cu chilotii cainelui si toate cele (..). Tot spuneam eu sa inchida usa, da nu ma asculta, trebuia sa stea exact in usa sa ajunga si la caine sa poata vorbi si cu mine. Imi cam tremurau picioarele, dar m-am hotarat sa am incredere in “EL”, sau in caine. Uite asa, tzup tup.. cat “EL” se socotea cu absorbantele, cainele i-a scapat printre picioare, si hop labutele din fata la mine pe umeri si asa-i putea gura de nu-mi venea a respira de frica! Urlu odata asa tare tare sa auda tot orasu, si hop si “EL” si culege cainele de pe mine. M-a vazut el socata si isterizata, cam plansa tare, speriat sa nu ma supar, poate putin constient ca mi-a promis ca nu sare catelusu bland, vine si ma ia in brate incercand sa ma readuca la starea normala. A fost prima privire si absolut primul gand spre acel cuvant “noi”.
De atunci imi pierdusem absolut toata increderea in cainele ala, il priveam ca pe un criminal, sau mai stiu, un nesocotit, desi poate daca cainele nu era, niciodata nu ne priveam asa. In fine, cainele a ajuns legat bine de picioru mesei ( o ditamai masa cu vreo 20 de scaune roata ), iar eu n-aveam decat sa il ocolesc. Am vrut sa plec cat se poate de repede din casa aia, mai exact de langa cainele ala. Ne-am trezit in oras, cautand un local unde sa mancam si noi ceva dupa atatea plimbari. O super masa si apoi inca o tura prin magazine. “EL” repede a gasit magazinele gen PC si mai ales magazinul unde se gasesc FILME! A cumparat un film, la care am inceput sa ne uitam, dar nici in ziua de azi nu stiu ce film era si nici despre ce era vorba. Odata ajunsi pe canapea, m-am trezit luata in brate.

EL: Te supara?
EA: Nu cred

Dupa o perioada de timp, in care ne uitam amandoi la film dar nu vedeam filmu, m-am trezit mangaiata pe obraji si sarutata, apoi stransa in brate destul de sincer incat sa stiu ce-ar vrea sa spuna. Putin mai tarziu a spus-o: nu pleca, poti sa dormi sus raman eu jos cu cainele.
Uite asa am ramas aproape 5zile in Weert.
In primele doua zile aruncam cu bani dupa orice beculet, local, ursulet etc. Atunci l-am cunoscut si pe Grigore*. In a 3a zi ne-am hotarat sa facem mancare si a fost prima data cand a mancat ceva gatit de mine si a supravietuit.
In a 4a si-a 5a zi am fumat la posta si ne intebam daca ar trebui sau n-ar trebui sa ne para rau ca nu ne-am gandit si la zilele ce urmeaza. Duminica a fost momentul cel mai trist din intreaga poveste.

As fi preferat sa mai suport cainele ala numai sa nu se termine asa repede excursia aia in casa unei straine pe care nici acuma nu o cunosc dar am stat aproape o saptamana la ea. De atunci in fiecare vineri zambim si in fiecare duminicam ne intristam dar stim amandoi ca vor urma si zile mai bune.
A trecut o bucata sanatoasa de vreme si totusi inca mi-o mai aud faza cu “te-am luat din gara” ..si asta nu e totul pentru ca mai aud si altceva “In alea 5 zile ai trecut testul si sa sti ca, daca atunci puneam mana pe tine.. ramanea doar o aventura” ..suna foarte iesit din comun dar de fiecare data cand spune chestiile astea apare un zambet pe obraji la amandoi si ceva ma face sa simt ca “EL” defapt ma lauda .
*Grigore a devenit prietenul meu cel mai bun (un ursulet nemuritor) iar dupa 3 luni a ajuns si fratele cel mare a lui Grigore, arata ca niste gemeni doar ca nu-s la fel de inalti, probabil nu o sa ma pot abtine sa nu pun o poza cu ei si cu Radio Dor de Tara, un radio la care ma voi intoarce mereu oricat de tare s-ar scufunda, sper sa nu dea faliment niciodata.
Ne-am distrat super fain, a fost o vacanta de neuitat si ceva ce ne face mai speciali atunci cand ne gandim la inceputul inceputurilor..
Alexander Klaws cu “take me tonight”, a fost cel care ne-a furat primul “te iubesc”. Au urmat multe weekenduri frumoase, si multe momente pe care nu am loc pe blog sa vi le povestesc. In orice caz au mai urmat si vor mai urma multe emisii misto la Radio Dor de Tara!

10.12.2007