De cand ne-am stabilit in orasu asta eu cred ca am trecut prin toate scolile din zona si totusi este ptr prima oara cand intalnesc profi care cumva sa ma faca sa ma simt discriminata. Nu vreau sa arunc cu cuvinte grele, poate doar le-am facut o impresie proasta si pur si simplu nu ma plac? Impresie proasta in sensul.. am tot trait dupa principiul ca nu merita sa ma lupt cu profii ca n-am cum sa castig razboiul doar eventual o batalie. Acum incep sa ma intreb daca nu cumva am lasat impresia ca sunt o chestie moale cu care se poate face orice. Ete.. azi m-am crizat si-am scos spume la greu.. oare e de bine? Nu am chef sa mai povestesc odata, ar fi prea complicat ptr ca nu cunoasteti sistemul de aici.. vreau doar sa spun ca am fost luata la picioare in fund.. pe fata, acum ma oftic.

Ah da.. am mai auzit un banc misto azi care a mai imprastiat niste culori prin ziua asta gri. Acum stau si ma intreb care dintre cei doi este mai jignit:

Barbatul catre Dumnezeu: De ce ai facut femeia asa frumoasa?
Dumnezeu catre barbat: Ca sa o iubesti!
Barbatul catre Dumnezeu: Si de ce ai facut-o asa proasta?
Dumnezeu catre barbat: Ca sa te iubeasca!

Din diverse motive am fost facut in asa mod incat sa ne plictisim. Pentru a evita aceasta boala crancena trebuie sa ne tot gasim diferite ocupatii care sa ne umple timpul. Eu de exemplu am stat azi m-am gandit , ca doar noah mi-a dat Allah cap sa nu imi ploua in gat dar i-am gasit totusi si o alta utilizare, ca ar fi cazul sa facem acel pas numit “The Greatest Upgrade”.

Bine-nteles ca pana acum nu a inteles nimeni nimic dar o sa incerc sa fiu rabdator si sa va explic. In anul 2002 (daca nu ma insel) si-a facut aparitia un nou OS from Microsoft with love apoi 5 ani mai tarziu un alt Microsoft lovely child was born. Acest copil a fost botezat Windows Vista. Acest copil dupa parerea multor oameni a fost nascut cam handicapat cu foarte multe bube si cu un aspect total diferit de fratele lui XP. Multi dintre noi ne-am ferit de lepros dar a-3-a personalitate a mea (pe care o cheama Maica Tereza) s-a hotarat sa il accepte si sa il creasca pana cand un alt frate la fel de handicapat ii va lua locul.

In concluzie sarind peste aberatia de mai sus vreau sa va spun ca de astazi voi face the big step si voi fi ocupat cu mirificul upgrade la Windows XP Pro la Windows Vista Business.

V-am salut!

Uite ca a venit iar timpul sa incep practica si timp de vreo 10 saptamani voi da cu sapa in serverul de pe langa scoala ca sa mearga. Ce e cel mai misto e ca miercuri trebuie sa pun 6 harduri de 500 GB pe server si poate poate o pun cu ocazia asta si de un upgrade la vre-un PC de pe langa casa.

Habar n-am ce sa va povestesc mai mult pentru ca azi in prima zi nu s-au intamplat chestii iesite din comun si nu prea am ce sa povestesc.

In alta ordine de idei vreau sa spun ca renumitul Cloverfield mi-sa parut un jeg de flm si ca mi-se pare varianta cu extraterestrii a Blair Witch Project.

A-2-a chestie , cine are PSP si foloseste Go Messenger sa dea repede add la RottenKid sa vad cu ce se mananca chestia aia.

V-am pupat pe portofele!

de 1 aprilie Orange ne-a tras o gluma-jumate de Romanie nu a putut vorbi la tel mai bine de o ora.Explicatiile lor- puerile. Din cauza lipsei de respect de care dau dovada cei de la Orange, vineri de la ora 13 la 14 alatura-te noua si inchide-ti tel. In feul asta o sa piarda niste sute de mii sau milioane de euro. DA-L MAI DEPARTE LA CAT DE MULTI UTILIZATORI ORANGE !

Este adevarat? Adica daca chiar e sa piarda asa multi bani de ce ar mai fi facut ei gluma asta? …sa fie vorba despre chiar asa multi bani oare?

Avem urmatoarele ingrediente:

• proiect LLB , lung ca dracu
• proiect engleza
• vreo 3 familii cu calculatorul stricat
• 1 singur kid
• 2 persoane (nu stiu cum sa le zic altfel incat sa nu sune urat ca mi-au busit toata saptamana)
• 1 saptamana plina cu examene

Mod de preparare:

Se iau cele 2 persoane si se trimit la discutii cu cate un membru din fiecare familie. Se deschide subiectul “calculatoare” si fiecare din cele 3 familii isi spune offffff-ul. Cele 2 persoane cauta ingredientul secret si il iau pe Kidu.

Bine-nteles ca si Kidu trebuie sa fie stresat asa ca ii planificam urmatoarele zile pentru … ceva:

• Luni mers la familia 1 cu problema X
• Marti - familia 1 isi aduce aminte ca nu merge ceva , reinstalare Windows & CO
• Miercuri - familia 2 are probleme cu net-ul , se rezolva repede
• Miercuri - familia 3 apare in decor, se ia pe langa si un calculator antic si bine-nteles cireasa de pe tort in cazul nostru un CD de Windows fara Product Key (dank je Fransje). Kidu isi toaca nervii si degetele cautand un CD Key care sa mearga (in deplasare a fost un esec).

Dupa cateva minute de fiert , Kidu se hotaraste ca va lua PC-ul acasa si il va face la el acasa pentru ca asa va putea baga in joc si proiectele lui. Intre timp apare un Windows de om normal (XP + SP1). Acum incepe distractia.

Timp de pregatire:

Incepand de la ora 21:30 pana pe la 03:30.

Trezirea la 07:00 , cautat tigari , dat cu telefonu dupa muste sa taca alarma , baut multa cafea. 8:25 bafta KIDU la cele 3 examene pe care le ai azi , speram sa nu adormi pe acolo.

P.S. Nu va chinuiti sa intelegeti ceva pentru ca iar imi scriu frustrarile pe blog.

Se pare ca de fiecare data cand plec acasa mijloacele de transport public de persoane care au legatura cu Romania imi lasa un gust amar in gura. Pe drum spre Cluj dupa ce imbarcarea a mers foarte usor la nemti, in avion s-a nimerit sa stea o tanti cu un copilas langa mine. Nu stiu ce avea de cautat un copil mic pe dupa mijlocul avionului cand cei mici defapt trebuie sa stea in fata. Ma dureau urechile de nu mai puteam, capu si ochii, erau niste turbulente si grrr.. copilu plangea de numa dar sincer nu ma mir daca deja si pe mine ma durea nici nu vreau sa ma gandesc cum se simtea el. Ajunsa la cluj deja stiam ca gasitul bagajelor va insemna o adevarata aventura. Am ajuns in fata la banda aia pe care ar trebui sa apara bagajele si sa se invarta dar se pare ca in Cluj se face economie de curent ca era oprita. De dupa perdea se auzea cum baietii trantesc bagajele. Au fost macar destul de rapizi. La un moment dat apare primul geamantan, a fost pus pe banda si da-i un picior in gemantan sa prinda viteza. Dupa primul geamantan mai vin inca 3 si gata. Am tot asteptat cand cineva s-a hotarat sa intrebe de restul bagajelor. Baietasii de dupa perdea savurau o cafa fierbinte si-o tigare si de suparati ce erau ei ca au fost deranjati de calatori a spus unul dintre ei: ” Pei da unde sa mai punem bagaje nu vezi ca nu mai e loc? puneti mana si luatile de pe banda sa fie loc!” … ete cica asa se face. Cu totii ne-am apucat de aranjat geamantane in aeroport iar cei straini care nu intelegeau romana au inteles si ei pana la urma problema doar privind.
Pe drum inapoi am luat avionul din Bucuresti si de data asta s-a nimerit sa fie Baneasa. Vai de capu meu, ne-a asteptat o coada pana in parcare si Doamnelor de la check in le-a luat ceva vreme sa se mobilizeze. Avionul a pornit pe grabite, am urcat in final dupa atatea cozi si asteptari si ghici ce? Nu am gasit loc impreuna. Am vazut o tanti care statea prea lejer intre atatea locuri. Am intrebat frumos daca ar deranja-o sa se mute pe celalalt scaun sa putem sta si noi dar vai sa vezi.. a inceput cu figuri si fite si urlete si mofturi ca ea trebuie sa isi tina bagajul de mana situat deasupra capului ei in privire sa nu cumva sa se fure. Tot in acest timp o alta tanti incerca din rasputeri sa isi aseze poseta in dulapurile de sus.. sa vezi ce s-a crizat femeia cand a vazut-o pe tanti astalalta.. ca ce-i toceste ei acolo poseta sa si-o puna de acolo! Mai ca iti venea sa-i …
Am nimerit sa stam separati si eu mai ales m-am ales cu 2 barbati ciudati. Cel de langa mine putea foarte urat si a alcol si a transpiratie. Avea o gura sparta si imi baga dume gen “Cred ca in spate s-a besit cineva.. sa sti ca n-am fost eu”. Mi-am pus castile in urechi si dupa ce am scapat vreo 2 lacrimi de nervi m-am calmat si am alunecat in ganduri pana am aterizat la Dortmund. Am impresia ca cineva a informat toti taranii care candva calatoreau cu autobusele ca s-au inventat avioane si este mai rapid si mai ieftin.. .
Am recunoscut si noi ca n-avem ce face decat sa stam cu burta pe carte sperand ca intr-o zi ne vom permite o companie aeriana mai decenta unde sa nu se auda scartaite ciudate sa-ti lase impresia ca se rupe o bucata (..).

Pe scurt: infernal
Plecasem mai repede in Romania decat “EL” si dupa ce mi-am terminat treaba in Satu-Mare am intins pasul spre marele Brasov. Am pornit spre gara cam cu emotii deoarece “EL” ma speriase dinainte ca se mai intampla sa iti bata cate un betiv in geam sa te sperie iar tanti de la casa cu bilete mi-a recomandat sa merg ziua ca se intampla destul de des sa se fure cate o poseta. M-am mai lasat sfatuita pe ici colo, pe la prieteni si rude si adunand toate povestile lor am ajuns sa le primesc sfatul si sa-mi iau bilet la clasa a 1a ptr ca acolo probabil voi avea loc suficient sa ma desfasor si nu voi fi nici speriata de animale domestice.
Dimineata la 5 pleca trenul. Dar asta inca nu e tot. Am stat o noapte intreaga la povesti cu taticul “LUI” si am dezvoltat un plan impreuna cu el. Ca sa nu isi faca nici “EL” griji, am ales sa nu ii spun ca merg la Brasov sambata si sa-l pacalesc ca ma duc de abia luni. Tatal “LUI” m-a ajutat mult cu acest plan, m-a luat din gara si m-a ajutat sa-l surprind.
Dimineata pe la 4 m-am dus sa-l trezesc pe tata care s-a mirat de mine ca un urs care este deranjat in somnul cel lung de peste iarna, dupa care si-a luat geaca peste pijama si m-a dus in gara. A urcat, in pijama, cu mine in tren sa ma asez si tot. Am si inceput sa ma smiorcai.. ba ca-i frig, ba ca nu-mi convine ca mai e un mosulica cu mine in compartiment.. in fine, tata m-a lamurit usor: de abia dupa ce porneste trenu se da drumu la incalzire iar cu mosulica n-ai tu treaba. Ceasul soptea ca a sosit timpul pornirii iar tata inca mai era in tren cu pijamaua lui. Cam in ultima clipa a coborat.. dar povestea este cu mult mai lunga, era cat pe ce sa se trezeasca in Baia-Mare si cu pijama si slapi.
Trenul a pornit, o tristete ciudata m-a cuprins, vazusem prea multi oameni suparati acasa si totusi gandul ca il voi revedea pe “EL” imi dadea puteri.
Eram deja de 1 ora pe drum iar eu pierduta in ganduri nici n-am observat ca imi tremura dintii in gura de frig. Am intors capu spre mosulica si mai ca m-am speriat, tremura mai ceva ca raciturile si nu mai stiam sigur daca ii este frig sau face imediat un scurt circuit. M-am indreptat spre controlor si l-am interogat in legatura cu incalzirea.. . Read more…

Ieri v-am spus ca imi e prea lene sa scot pozele din telefon ca sa vi-l arat pe nepot dar imi place din cand in cand sa ma tin de cuvant asa ca urmeaza poze cu cel mai dulce bebel din lume.

Vom incepe cu nepotul meu care are o pasiune pentru “Cucu Bau” si se distreza la greu cand cineva se joaca asa cu el:

Iar pozele sunt aici.

Si uite cum a trecut timpul ca vantul si ca gandul iar vacanta acasa a trecut mult mai repede decat saptamana in care am asteptat sa plec. Nu stiu ce sa va povestesc despre ceea ce am invartit cu “EA” pe acasa in afara de:

• am un nepot bestial (poze maine ca mi-e lene sa caut cablu de date)
• animalele de la gradina zoologica din Brasov sunt vai de mama lor

In rest tot ceea ce ramane nescris este de ordin mult prea personal ca sa poata aparea acum pe blog (cel putin pentru moment). Sa nu faceti scandal ca nu scriu mare lucru pe blog doar ca noah inchipuiti-va ca sunt de vreo ora jumate acasa si inca “sufar” dupa Romanica si abia astept sa vina vacanta de vara sa o tai iar acasa.

A fost odata ca niciodata un tip care vroia sa se duca in vacanta spre tara lui (personajul din povestea noastra a fugit ascuns in marfar in tara unde iarba nu se calca ci se fumeaza).

Personajul nostru se hotaraste intr-o seara frumoasa de martie ca trebuie sa isi schimbe data biletului ca sa castige inca 2 zile de vacanta. Se da ca Greuceanu de 3 ori peste cap si reuseste sa faca rost de un card de credit de la o prietena si isi plateste taxa pentru bilet (vreo 40 €).

Dupa ce a rezolvat treaba cu biletul s-a gandit ca ar fi momentul sa se sfatuiasca cu batranul tribului sa vada cum este cel mai okey sa plece si a ajuns la concluzia ca daca pleaca de joi sigur ajunge vineri la aeroport. Bine-nteles ca lucrurile nu au mers la fel de simplu ca pe vremea lui Greuceanu si de data asta cand s-a dat peste cap si-a rupt gatul. Din cauza acestui accident personajul a pierd 3 trenuri ieri, a fost plouat de parca venea sfarsitul lumii si nici nu a prins in gara cartofii prajiti cum ii plac lui si a trebuit sa se multumeasca cu 2 sandwich-uri fantoma.

Revenind in zilele noastre personajul nostru a ajuns in aeroportul din Dortmund unde dupa ce s-a invartit ca un titirez a tras concluzia ca ii este cam foame (asta bine-nteles dupa ce stomacul lui urla de durere dupa fiecare tigara fumata - mai exact vreo 5 la numar in interval de vreo 15 minute). Bine-nteles ca nici pranzul cel de taina nu s-a lasat fara incidente si boul din povestea noastra a incurcat zaharul cu sarea si a baut o gura sanatoasa de cafea cu sare. Sper ca nu este nevoie sa va povestesc ce pranz minunat a mai avut dupa.

Urmeaza partea cea mai tare imbarcarea cu controalele de rigoare. Ajunge omuletul nostru cu un zambet d’ala tampit pe bot la o tanti politist care era gata sa il controleze (deja vad copii de 14 ani care citesc cum isi imagineaza filme porno cu vamesii). Incepe striptease-ul: jos geaca , jos cureaua , scos tot din buzunare pana cand orchestra incepe sa cante “Tananaaaaaaaaaaa naaaaaaaa uite un Zippo”. Politista noastra beleste ochii ca melcul si un beculet i-se aprinde: “AHA!!!!!!! Te-am prins Osama!!!!”. Personajul nostru cand a vazut zambetul misel al doamnei si-a zis: “Vai de pula mea!!! Sa vezi ce ma fute asta din cauza la o bricheta.”

Bine-nteles ca nu s-a oprit aici frumoasa noastra aparatoare a legii de tranzit si l-a pus pe individ sa isi scoata si laptop-ul ca vezi doamne pateste ceva daca sta in geanta si trece prin cutia aia a lor. Individul suspect s-a conformat si a pus laptop-ul din geanta intr-o cutie de plastic care a trecut exact prin acelasi loc malefic.

Gata am ramas fara nimic de controlat acum urmeaza detectorul de metale si un urat care era gata sa te faca Big Mac. Personajului nostru ii disparuse zambetul ala tamp de la inceput si un pic stingher se indreapta spre detectorul de metale. Mare a fost bucuria cand nu a auzit nici un piuit si putea sa isi ia geaca , cureaua si laptop-ul inapoi dar bine-nteles mai ramanea problema brichetei. Dupa lungi analize tovarasa militian a tras concluzia ca nu este nici o bomba pe acolo dar pentru siguranta nationala a zis sa scoata vata din bricheta nu cumva sa o puna personajul de un foc de tabara prin avion (desi daca ne gandim bine parca ar fi prins bine o cantare la chitara in jurul unui foc, ce mai conteaza daca avionul e cel care ardea).

Partea cea mai stresanta a fost la controlul pasaportului cand personajul nostru care a procedat ca un tampit si a scos rezidenta din tara ierbii care se fumeaza in loc sa-si scoata pasaportul din mirifica si fascinanta Romania. Herr vames se uita cam chioras la bucata de plastic si graieste ceva in limba lui din care individul nostru …. pauza ca urmeaza imbarcarea.

Articol scris pe 21 martie 2008.