Reluare
Poate iar voi incepe un post in care sa ma scuz ca am lasat blog-ul pe locul doi si sa va dau diferite motive pentru asta dar sincer cred ca ati inteles ideea foarte bine asa ca nu voi reveni la ea.
Nu vreau sa fac din blog-ul asta o chestie de genul: m-am trezit , am mancat , m-am dus la toaleta , am fost la scoala s.a.m.d. Vreau sa scriu un articol in momentul in care chiar simt ca ma ajuta sa scriu chiar daca va fi sau nu bagat in seama.
Nu prea am momente in care sa stau sa ma gandesc la ce am eu de gand sa fac eu cu mine (sunt expert in a da altora sfaturi legate de ceea ce vor sa faca mai departe , ma refer aici la scoala sau chestii de genul) dar de cand a inceput scoala (de ieri adica) si am aflat ca eu mai am 10 saptamani mari si late de scoala (cursuri) iar apoi 20 de practica dupa care urmeaza acel examen final. De acest examen de final depinde foarte mult extrem de mult tot ceea ce va urma sa se “cladeasca” in jurul meu (cariera , viata in doi , visuri s.a.m.d.).
In momentul in care ma gandesc la probabilitatea de a pica acest “final” mi-se ridica parul pe spate si incep sa fiu ca un drogat in sevraj si sincer nu stiu de ce pentru ca nu sunt omul care sa se sperie foarte tare de examene etc. Mi-ar parea totusi rau daca as pica pentru ca in primul rand as pierde 3 ani degeaba, as ajunge sa cred ca singura chestie pe care eu sustin sus si tare ca stiu sa o fac (”da-mi un PC in brate si stiu sa fac ce vrei tu cu el , da-mi un aspirator si eventual stiu sa-l bag in priza” - replica favorita) este defapt un domeniu foarte strain pentru mine.
Nu stiu daca cineva intelege ceea ce scriu eu aici, poate in momentele in care chiar incerc sa spun ceva legat de ceea ce simt sau gandesc sunt mult mai greu de descifrat decat de obicei si pe bune ca nu o sa-mi cer scuze pentru ca daca te oftici din cauza asta atunci da ALT+F4 si uita adresa blog-ului pentru ca as putea sa traiesc si cu 1 , 100 sau 1000 de cititori.













